Atunci când ne gândim la românii plecaţi peste Ocean -dacă o facem-, ne vin în minte eforturi individuale, "fugi" de un fel sau altul, asimilări rapide în "melting pot"-ul american. A existat însă o vreme când comunităţi robuste de români (unele de ordinul miilor) au trăit pe teritoriul Statelor Unite. Lucrez la această fotografie panoramică de vreo câteva zile: o descoperire întâmplătoare, care mi-a atras atenţia iniţial prin inscripţia aproape ştearsă de "Bine aţi venit" de pe pancarta vizibilă în dreapta imaginii. Decorul este clar american, se văd numeroase steaguri înstelate... dar la o privire mai atentă se disting multe banderole şi eşarfe tricolore, ba chiar şi o uriaşă fundă tricoloră (vizibilă în dreptul intrării în biserică). Se mai văd şi costume populare, iar călăreţii din prim-plan par a fi "juni" braşoveni. În concluzie, o combinaţie absolut pitorească de elemente americane şi româneşti. Neştiind nimic despre locaţia scenei, m-am pus şi-am făcut un pic de cercetare, şi-am reuşit să identific biserica: este vorba despre Biserica Sfântul Mihail de rit greco-catolic din Aurora, Illinois. Deci avem în imagine o comunitate de români din America anilor '20 (judecând după maşini şi haine), strânsă cu mic cu mare în zi de mare sărbătoare -şi din câte se pare ieşiţi în întâmpinarea unui mare oaspete. Îmi voi permite o mică speculaţie: Aurora se găseşte pe traseul căii ferate care leagă Springfield de Chicago, iar biserica se găseşte la mai puţin de 100 de metri de această cale ferată. Mă gândesc că-i posibil ca întreaga comunitate să fi ieşit în întâmpinarea Reginei Maria, care a călătorit cu trenul între Springfield şi Chicago la data de 13 Noiembrie 1926. Din câte ştiu, Regina nu a oprit în Aurora. Sau poate că s-au adunat din cu totul şi cu totul alt motiv. Later edit: se pare că fotografia a fost de fapt făcută-n 1917, cu ocazia sfințirii bisericii: https://www.stmichaelromanianchurch.org/brief-history (mulțumiri Doamnei Rocsana Irimia).
Urme româneşti în America –Photo Historia.
Orchestra primei biserici baptiste romanesti din Detroit -fotografia dateaza cel mai probabil de prin anii ’20.
Petru Nascu si-a lasat sotia -pe nume Elisaveta- in Romania atunci cand a plecat in America; planul era ca cei doi sa se revada atunci cand Petru avea sa stranga destui bani pentru a o aduce si pe ea. Cativa ani mai tarziu, el a auzit ca Elisaveta murise. La un timp dupa aceea s-a recasatorit, pentru ca si cea de-a doua sotie sa-i moara. La 25 de ani dupa plecarea din Romania a aflat, prin intermediul unui anunt publicat intr-un ziar din New York, ca Elisaveta era de fapt in viata. Fotografia aceasta documenteaza reintalnirea dintre Petru (rebotezat “Pedro” si ajuns crescator de vite pe langa Seattle) si Elisaveta, la sosirea ei in terminalul de autobuze “Union Depot” din Seattle. Fotografie datata 9 August 1931, credit “ACME”.
Doamna Frank Mebane -din Spray, Carolina de Nord, fotografiata in New York purtand un costum popular romanesc, daruit ei de catre Regina Maria in timpul unei vizite recente a doamnei Mabane la Bucuresti. Costumul a facut pana nu demult parte din colectia Reginei, care i l-a daruit doamnei Mabane, ca semn de recunostinta pentru activitatea acesteia de sustinere a campaniei de sprijinire si reconstructie a Romaniei” [dupa razboi] – fotografie de presa datata 14 aprilie 1921.
Atunci când ne gândim la românii plecaţi peste Ocean -dacă o facem-, ne vin în minte eforturi individuale, “fugi” de un fel sau altul, asimilări rapide în “melting pot”-ul american. A existat însă o vreme când comunităţi robuste de români (unele de ordinul miilor) au trăit pe teritoriul Statelor Unite. Lucrez la această fotografie panoramică de vreo câteva zile: o descoperire întâmplătoare, care mi-a atras atenţia iniţial prin inscripţia aproape ştearsă de “Bine aţi venit” de pe pancarta vizibilă în dreapta imaginii. Decorul este clar american, se văd numeroase steaguri înstelate… dar la o privire mai atentă se disting multe banderole şi eşarfe tricolore, ba chiar şi o uriaşă fundă tricoloră (vizibilă în dreptul intrării în biserică). Se mai văd şi costume populare, iar călăreţii din prim-plan par a fi “juni” braşoveni. În concluzie, o combinaţie absolut pitorească de elemente americane şi româneşti. Neştiind nimic despre locaţia scenei, m-am pus şi-am făcut un pic de cercetare, şi-am reuşit să identific biserica: este vorba despre Biserica Sfântul Mihail de rit greco-catolic din Aurora, Illinois. Deci avem în imagine o comunitate de români din America anilor ’20 (judecând după maşini şi haine), strânsă cu mic cu mare în zi de mare sărbătoare -şi din câte se pare ieşiţi în întâmpinarea unui mare oaspete. Îmi voi permite o mică speculaţie: Aurora se găseşte pe traseul căii ferate care leagă Springfield de Chicago, iar biserica se găseşte la mai puţin de 100 de metri de această cale ferată. Mă gândesc că-i posibil ca întreaga comunitate să fi ieşit în întâmpinarea Reginei Maria, care a călătorit cu trenul între Springfield şi Chicago la data de 13 Noiembrie 1926. Din câte ştiu, Regina nu a oprit în Aurora. Sau poate că s-au adunat din cu totul şi cu totul alt motiv. Later edit: se pare că fotografia a fost de fapt făcută-n 1917, cu ocazia sfințirii bisericii: https://www.stmichaelromanianchurch.org/brief-history (mulțumiri Doamnei Rocsana Irimia).
Alexander Vraciu – as aerian american de origine română, fotografiat în timpul campaniei din Pacific, Iulie 1944. Născut în 1918 într-o suburbie a Chicagoului, din părinţi transilvăneni (tatăl îi era de loc din Poiana Sibiului, mama din Sebeş). La un moment dat a deţinut recordul american pentru cele mai multe avioane inamice doborâte (19); a învins 6 avioane inamice într-o singură bătălie aeriană. Cunoscuţii îl descriau ca fiind pe cât de potolit şi blând în restul timpului, pe atât de agresiv în luptă. A trăit 96 de ani.
Elevi ai Școlii româneşti “Iuliu Maniu” din Cleveland (clasa profesoarei Letiţia Cucui), 1930.
28 mai 1952: Scena se petrece In “grădina cu trandafiri” a Casei Albe: Preşedintele Truman în mijlocul unui grup de reprezentanţi ai comunităţii românilor din Statele Unite (printre care Dr. Nicholas Neagoy din Cleveland -Ohio, preşedinte al “Romanian American National Committee”; Dr. Charles H. Kremer şi Lewis Kremer din New York -ca reprezentanţi ai comunităţii evreilor cu origini româneşti; preotul Ioan Truţia (John Trutza) -paroh al bisericii ortodoxe “Sf. Maria” din Cleveland; Iosif Crăciun -din Warren Ohio, preşedinte al “Union and League of Romanian Society of America”; preotul George Pop din Detroit -preşedinte al “Asociaţiei Românilor Catolici” din America; pastorul Dănilă Pascu din Cleveland -cap al Bisericii Baptiste Româneşti; Mihail Fărcăşanu din New York -fost președinte al organizației “Tineretului Național Liberal”, condamnat la moarte în contumacie, fost membru în “Comitetul Național Român” și preşedinte al “Ligii Românilor Liberi”, prim director al secției române a postului de radio “Europa Liberă”), dând o declaraţie comună de condamnare a “minciunilor deşănţate ale Kremlinului” acelor ani. Pe vremea când ne era clar tuturor cine ne sunt prietenii şi care duşmanii. Şi pe când românii erau în stare să treacă peste neînţelegerile de zi cu zi pentru a fi uniţi în cazul chestiunilor de interes naţional.
Un român din Indiana Harbor, Indiana (astăzi o suburbie a Chicago-ului) – anii ’20.
Corul baptist românesc din Gary, Indiana -în timpul unei transmisiuni radio, sfârşitul anilor ’20.
