Viorica Bălteanu: MUZICA DE IUBIRE, IUBIREA DE MUZICĂ.
Plonjăm cu voluptate în plin Ev de Mijloc luminos (numai semidocţii nutresc stupide convingeri nestrămutate, precum aceea că Evul Mediu ar fi fost negurrrrros foarrrte!), mergem exact în epoca ce i-a consacrat pe neuitaţii trubaduri, truveri, menestreli.
Dăm o raită prin Provenţa, apoi, poposim ceva mai mult sub cerul iridat din miezul Mediteranei, în Sicilia împăratului-poet eminescian, Frederic al II-lea de Suabia (1194-1250)*, urcăm la Florenţa, spre a ne întâlni cu Guido Guinizelli (1230-1276), Guido Cavalcanti (1250-1300), Dante (1265-1321)… Cu toţii adorau muzica, Dante a fost un apreciat cântăreţ cu vocea, cu instrumente ale timpului. Împăratul menţionat fusese temut militar, mecenat uimitor, om de aleasă cultură, poet, iscusit interpret şi compozitor de piese pentru flaut. De câte ori nu ne-a fermecat Gianluca Vanzelli cu piese de ale sale, la seratele noastre DANTE ALIGHIERI!
Versurile pline de foc ale artiştilor din Şcoala poetică provenţală, cele scrise de liricii din Şcoala poetică siciliană şi de stilnoviştii toscani şi emilieni au devenit, cu rapiditate, splendide serenade declamate, cântate în dulce acompaniament de lăută, chitară ― mai târziu, în epoca barocă ― , inclusiv de mandolină. Cânta îndrăgostitul însuşi, sau un interpret plătit de acesta. Mai rar, serenada era cântată de o femeie înnamorată.
Muzicienii Renaşterii au dat o amplă răspândire serenadei, care părăseşte, tot mai adesea încăperile, grădinile castelelor, ale palatelor aristocratice, pune stăpânire pe străzile, parcurile publice, fiind preluată de clasa de mijloc, de oamenii simpli. Se ştie: dragostea trece peste orice oprelişti, de regulă. Este mai puţin notorie iubirea Magnificului Lorenzo de’ Medici pentru muzică, geniul său poetic, politic, scrierile umaniste şi mecenatismul strălucit asigurându-i nemurirea.
Compoziţiile culte şi cele anonime ― rod al geniului creator popular ― se iau la întrecere în frumuseţe, gingăşie, sinceritate. Unele au ajuns până la noi, din fericire.
Compozitori precum Giacomo Malvezzi (1547-1597), Giulio Caccini (1551-1618), Jacopo Peri (1561-1633) fac trecerea de la perioada renascentistă la cea barocă. Se naşte, la Florenţa, spectacolul cel mai complet, mai fascinant imaginat de om: Opera. Ce minunăţie! Adună muzică vocală (solo, de grup mic şi corală), muzică instrumentală, text vorbit (recitative), interpretare scenică, balet, jocuri de lumini, opere picturale şi de sculptură în decoruri, efecte dramatice şi comice catarctice, costume splendide. Adesea, nu lipsesc… serenadele. Voi ilustra cu un exemplu mozartian (versuri de Lorenzo Da Ponte) şi cu o capodoperă de Pietro Mascagni (versuri Giovanni Targioni-Tozzetti şi Guido Menasci).
Celebre serenade instrumentale au compus ― între alţii ― Vivaldi, Schubert, Beethoven, Constantin Dimitrescu. Uluitoare srenade pentru voce şi acompaniament le datorăm lui Alessandro Scarlatti, inclusiv unor compozitori moderni precum Ciprian Porumbescu, Enrico Toselli, Nino Rota, Roberto Murolo, Otello Profazio. N-am greşi, încadrând aici, câteva din delicatele cântece scrise de neuitatul Florin Bogardo.
Nici barcarolele veneţiene nu trebuie uitate. Cea compusă de germano-francezul Offenbach are interprete ideale în excelentele Cristina şi Irina Iordăchescu, fiicele marelui bariton dispărut în 2015.
Mai puţin cunoscute sunt MATTINATELE, cântecele de dragoste susurate de un îndrăgostit, înainte ca femeia adorată să se trezească. Celebra MATTINATA (versuri şi muzică de napolitanul Ruggero Leoncavallo, compusă în 1904 pentru Enrico Caruso) este universal apreciată.
O altă capodoperă vine din Sicilia: E VUI DURMITI ANCORA (versuri de Giovanni Formisano, muzica de Gaetano Emanuel Calì), interpretată de un lung şir de voci minunate: tenorii Maercello Giordani, Roberto Alagna, Paolo Levantino, basul Mario Biondi (sicilieni), de un impresionant şir de alţi cântăreţi, ba chiar şi cântăreţe. Noi o vom asculta într-un duet cu totul special: Andrea Bocelli-Rosario Fiorello (fiecare cu o inconfundabilă COPPOLA “şapcă siciliană” pe cap). Bocelli pronunţă impecabil, semn că Fiorello i-a fost un dascăl bun. Marele tenor cântă şi la flaut!
Începem cu capodopera lui Franz Schubert:
Continuăm cu Mozart:
Miracolul datorat lui Mascagni:
Toselli şi vocea de aur a lui Mario Lanza:
Enrico Caruso, la pian compozitorul; Leoncavallo (1904):
“Cireşica de pe tort”: E VUI DURMITI ANCORA: Bocelli–Fiorello:
Viorica BĂLTEANU, 1 ianuarie 2019, Timișoara.
Mangalia News, 02.01.2019.
