Scrisoare deschisă către Lucian Vasiliu, care va fi visat cândva, dacă nu ar fi existat Ovidiu, să se exileze la Pontul Euxin (dacă nu ar fi existat licorile de spirit ale Moldovei… și “pedeapsa maioresciană” a JUNIMII!).
Draga Lucian,
Ai adunat in volum poeme excepționale!*
Nu vreau să scriu pe fugă despre acest volum… El trebuie “gustat” și “degustat” în tihnă, precum un vin vechi, de aur la culoare…
Ți-aș scrie o cronică, dar mă tem că ar fi prea puțin…
Ți-as scrie o carte de cronici, pentru fiecare poem… Să fie prea mult?!
Nu, nimic nu-i prea mult pentru versurile tale ce vin din “istorie, unsă cu miere și cu venin” (citește “chin”).
Ești un mare poet și poate că acum contemporanii tăi nu sunt obișnuiți cu această statura “megalitică” a ta…
Va veni o zi când ar trebui SA FII ALES ca Laureat al anului 2018, al Uniunii Scriitorilor Galactici. Tu vii din Galaxie și din pământul tău natal, tu ai înscris în “codul tău poetic” experiențele “poeticești și livrești” ale Marilor Spirite!
Frate drag, Lucian von JUNIMEA, poemele tale mirobolante “izvorăsc” din știinta ta și din suferința ta de Mare Poet.
Visez încă să putem zăbovi cândva, sub poale de “Bolta Rece”, la o seară / noapte de “degustari poeticești”! Dar timpul trece ca un tren printr-o gară ce rămâne pustie… și acel “pițigoi legendar” care nu se infioară de nimic va spune:
“ – Ce să fie? Nu-i nimic… A trecut Marele Lucian, Legendarul și Galacticul Poet. Avea pe umeri – povară – o țară și durerile și bucuriile unui Mare Poet!”
Cu mare prețuire, Frate drag si Mare Poet rar,
Al tău conFrate de duhuri lirice (condensate persan si confuzCianistic),
Ioan Iacob.
…………………………………..
* VASILIU, LUCIAN Cod numeric personal / Lucian Vasiliu – București, Cartea Românească, 2018.
Mangalia News, 14.11.2018.
