Aş amuţi ca o lebădă şi mută aş rămâne
De-ar fi să se întâmple să te întorci la mine
Şi te-aş urma-n tăcere să nu îţi tulbur gândul,
Aş fi doar umbra ta cutreierând pământul.
Şi te-aş iubi în taină să nu ne ştie nimeni
Şi aş ascunde în vise dorinţele lumeşti,
Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaştri
Ca să dezlege taina iubirilor cereşti.
Şi de-ar şti lumea toată cât te iubesc pe tine
Ar amuţi şi paseri, şi vântul s-ar opri,
Şi ploaia ar începe să plângă cu amarul
Pe care eu din suflet cu greu îl pot opri.
Şi soarele şi luna ţinându-se de mână
Şi norii grei din mers se vor opri pe cer,
De vor afla vreodată cât te iubesc pe tine
Nimeni nu va şti asta, rămâne un mister.
Te-îmbrăţişez cu gândul în fiecare seară
Şi sufletul mereu cu dragoste-l sărut,
Sărută-mă şi tu când nu ne vede nimeni
Eşti unica iubire, iubitul meu cel mut.
Ana-Maria Bocai.
(Poemul face parte din volumul de poezii ”De nu ai fi tu, ce aș fi fost?”).
Mangalia News, 17.03.2018.
