SORIN MARCEL COLESNIUC: „Vieţile, doctrinele şi cugetările filozofilor vestiţi“. Cartea îi aparţine lui Diogene Laerţiu, care a trăit în prima jumătate a sec. al III-lea p.Chr. A scris o istorie a filosofilor, o compilaţie deosebit de importantă având în vedere faptul că foarte multe dintre izvoarele folosite de autor nu mai există.
În lucrarea „Vieţile, doctrinele şi cugetările filozofilor vestiţi“, Diogene Laerţiu notează: „Au fost douăzeci (de bărbaţi) vestiţi cu numele Demetrios: primul din Calcedon…, al şaselea Demetrios din Callatis, care a scris o lucrare de geografie despre Asia şi Europa în 20 de cărţi“.
Demetrios din Callatis s-a născut în a doua jumătate a sec. al III-lea a.Chr., iar în jurul anului 200 a.Chr. a scris cele 20 de volume în care a descris, în ordine geografică, istoria şi etnografia zonei Pontului Euxin. Diogene Laerţiu continuă, în aceeaşi lucrare: „Au fost paisprezece (filosofi) cu numele Heraclid: primul, chiar acesta (este vorba despre Heraclid din Pont)… al cincilea, Heraclid din Callatis sau din Alexandria, care a scris «Succesiunea» (în timp a filosofilor), în şase cărţi, şi «Raţionamentul lembeutic», din care cauză este numit şi Lembos“.
Lembos este denumirea corabiei de război prevăzute cu un pinten. Heraclid s-a născut, cel mai probabil, la Callatis şi între anii 170 – 146 a.Chr. a trăit la curtea regelui egiptean Ptolemeu VI (186 – 145 a.Chr.). Lucrarea cea mai importantă scrisă de Heraclid se intitulează „Istorii“ şi era alcătuită din 37 de cărţi. De asemenea, a mai scris şi un rezumat al „Biografiilor“ lui Satyros.
Scutul de la Dura – Europos
Cetatea Callatis apare şi pe un fel de itinerar antic, pictat pe un pergament, cu dimensiunile de 45 X 18 cm, fixat pe interiorul unui scut de paradă descoperit la Dura – Europos, pe malul stâng al Eufratului. Cercetările arheologice au fost realizate sub conducerea lui Franz Cumont, între anii 1922 şi 1923. Pergamentul conţine o listă de localităţi, din Bulgaria până în Crimeea, de-a lungul ţărmului Mării Negre. Scutul, datat la mijlocul sec. al III-lea p.Chr., a aparţinut unui soldat din Cohors XX Palmyrenorum sagittariorum.
Localităţile marcate pe scut sunt următoarele: „2. Me(sembria), 6. Dionysopolis, 7. Timum, 8. Bizone, 9. (Capul) Tirizis, 10. Callatis, 11. Amlaidyna, 12. Stratonis, 13. Tomis 33 mii 400 (de paşi – distanţa de la Callatis la Tomis), 14. Halmyris 74 mii (de paşi), 15. Fluviul Istru 44 mii (de paşi), 16. (semne ilizibile), 17. Fluviul Dunărea, 18. (semne ilizibile), 20. Tyras 84 de mii 500 (de paşi)“.
Harta lui Peutinger
Tabula Peutingeriană sau Harta lui Peutinger este o hartă a drumurilor principale din perioada Imperiului Roman. Provenienţa manuscrisului a rămas necunoscută, iar exemplarul alcătuit din 12 foi, din care s-au păstrat doar 11, este o copie din secolul al XI-lea sau al XII-lea. Constantin Daicoviciu datează Harta lui Peutinger în a doua jumătate a sec. al III-lea. Cifrele care apar pe hartă reprezintă distanţa până la următorul oraş, unitatea de măsură fiind mila romană – 1478 m.
Cetatea Callatis este menţionată pe drumul de la Sigidunum la Constantinopol: „Transmarisca 12, Candidiana 13, Tegulicium 11, Durostorum 18, Sacidava 17, Axiopolis 18, Capidava 18, Carsium 25, Beroe 21, Troesmis 9, Arrubium 26, Noviodunum 41, Salsovia 24, Ad Stoma 60, Histria 40, Tomis 12, Stratonis 22, Callatis 24, Tirizis 12, Bizone 12, Dionysopolis 32“.
Itinerarul lui Antoninus
