ȘUBEREK ȘI TURISM (Menabit Ozzy).
– Nota mea: “Șuberekul poate salva turismul în Mangalia!”. Nu este o glumă, nu mă refer la produs în sine, ci la o construcția unui concept de destinație turistică bazat pe identitatea etnică și culturală a “plasei Mangalia” (kazaua Mangalia avea 75 localități, majoritatea locuite de o diversitate etnică, în majoritate tătari și turci). România a pierdut Ada-Kaleh pentru totdeauna, când a scufundat insula. Dar în Dobrogea încă mai există diversitatea etnică și culturală. Înainte de a se pierde cu totul, tradițiile și obiceiurile etnice dobrogene pot deveni brand-concept al destinației turistice.
În continuare, un articol scris de Dorian Radu: Ne vedem La Șuberek! Din poveștile 2 Mai-ului:
“Prin anii ’92-93, o familie de tătari din 2 Mai a deschis la poarta casei un mic chiosc, unde preparau si vindeau șuberek, la botul calului. In fata chioscului au pus vreo 6 sase masute, care in sezon, seara dupa 7 erau full pana mult dupa miezul noptii Era greu sa gasesti si locuri in picioare. Nu atat pentru delicioasa gogoasa sau placinta tatarasca, cat pentru atmosfera pe care au reusit s-o imprime acelui loc.
Oamenii au simtit pulsul de underground al 2 Mai-ului acelor ani si s-au adaptat intocmai. Au gasit muzica pe care cam toti 2-Mai-stii o ascultam, astfel incat puteai asculta acolo de la Pink Floyd, Rolling Stones, Moody Blues, pana la trupe de rock mai putin cunoscute in Romania acelor ani, dar la fel de valoroase. De multe ori puneau rock’n’roll si se dansa pe strada pana se terminau si suberek-ul si berea (imi aduc aminte de Ileana Pantu care dansa cu Dima ore in sir, aproape fara pauza)…
Astfel ca seara dupa ora 6, incepeam sa ne urnim de pe plaja si pe masura ce ne intalneam cu prietenii, parola era: Ne vedem la Suberek! Mai erau zile cand lenea era atat de mare incat n-aveam chef sa parasim nisipurile plajei, dar se gasea cineva sa ne mobilizeze cu ceva gen: Baaaaa, nu mai prindem nici suberek si nici locuri, mancam sticks-uri si stam pe bordura, toata plaja a plecat la Suberek! Omul avea dreptate, suberek-ul nu era doar delicios, dar si ieftin, iar daca plaja ramanea pustie nu mai era atmosfera.
Rememoram acei ani cu cativa prieteni si ne-am adus aminte de fenomenul Suberek, asa cum 2 Mai-ul in sine era un fenomen. Imi pare rau ca s-a erodat plaja si nu mai intra prea multe corturi pe plaja, dar imi pare bine ca 2 Mai nu a ajuns un avanpost al mercantilismului, asa cum a degenerat Vama Veche… Cand ajung prin 2 Mai, odata – de doua ori pe an, ma bucur sa recunosc cel putin jumatate din oamenii pe care ii stiu de aproape 30 de ani, la carciuma din Micul Golf.” (Foto: Dorian radu).
(Citiți articolul integral, inclusiv rețeta șuberekului, aici: Dorian Radu).
