O altă localnică a exclamat cu un entuziasm de poveste: ”Uau, prima dată am crezut că mi se pare. M-am apropiat, am atins cu o oarecare frică, pentru că părea un soi de hologramă și am exclamat cu voce tare, strigînd, alergînd către nicăieri, bezmetică: ”Avem braddddd înnnn parrrrrcccc”… ”Părea un vis”, a continuat doamna cu lacrimi în ochi și transpirație la subraț.
Și minunile au continuat, un domn în etate scriindu-ne: ”Cînd am ieșit din scara blocului, obișnuiam să fac un pas mare, pentru a evita groapa celebră din asfaltul mezozoic. De data aceasta, privirea mi-a fost răpită și proptită pe asfaltul proaspăt văruit. Duamne, mare e minunea ta. Pupa-ți-aș tălpile, Duamneeeee… Să vă spun că am retrait bucuria capitulării necondiționate a Germaniei la 8 mai, 1945?. Ei bine, da…, așa a fost”. 🙂
Iată o serie scurtă, dar relevantă a fenomenelor efectiv stranii pe care Mangalia le trăiește intens.
Aaaa, și ar mai fi ceva: A venit Crăciunul în sufletele unora.
Nota autorului: Acesta a fost un pamflet în zi de sărbătoare. Orice asemănare cu fapte reale este pur întîmplătoare.
Gabriela Apostu, Miercuri, 27.12.2017.