MORALITATE? Am citit – cu un amestec de amuzament și stupoare – postarea lui Lucian Nichita, fost consilier PNL (partidul ce tot semnalează dreapta, dar face stânga cu obstinație). Jenant. Dacă nu ați văzut-o, merită văzută, în toată “splendoarea” ei:
Lucian Nichita: ”Privesc trist cum o mana de consilieri locali care tot ce au facut pentru oras a fost blocajul, incearca sa va convinga ca un imprumut e rau. Demonstreaza ca nu sunt capabili sa inteleaga utilitatea instrumentelor financiare si incearca sa va convinga ca faptul ca v-ati facut credit sa va luati o casa e rau, faptul ca v-ati facut credit sa va mobilati casa e rau, faptul ca v-ati facut credit sa va puteti face o operatie medicala e rau.
Acesti consilieri locali incapabili sa inteleaga economia sau nevoile comunitatii vor sa circulati pe strazi neasfaltate, pe strazi neiluminate pentru beneficiul lor politic. Jenant. Daca as mai fi fost consilier local as fi votat pentru acest credit pentru ca exact ca majoritatea consilierilor locali si a cetatenilor acestui oras am si eu credit la banci si nu m-a ingenuncheat, ci m-a ajutat cand am avut nevoie”.
Încă nu știu cum să calific abordarea acestui politician tipic: e neștiință (și se dă în stambă, în stilul penibil al “tocșoului”), e prostie (dacă într-adevăr crede ce scrie, lucruri abordate mult prea simplist și nefundamentate economic, că “prostul nu e prost destul până nu e și fudul”), este comportament tipic “elitei” (“hai cu gura mare, că unii mai pun botu’ la vrăjelile noastre”), este interes direct (pentru o funcție de “ros oase” sau pentru vreun contract gras, de genul contractului de mentenanță a Portului Turistic Mangalia, cică în valoare de vreo 13.000 lei/lună), o fi mâncat ceva alterat sau se plictisește (și practică sportul național al habarniștilor, părerismul)?…
Oricum, sigur nu știu cât de moral este.
Ca idee: păreriștii ar fi bine să se abțină, în lipsa competențelor necesare subiectului. Sau cei care înțeleg câte ceva, dar sunt în conflict de inteîmptres, să tacă și să privească trist.
ÎMPRUMUTUL de peste 13.000.000 milioane euro!!!
De ce am ales titlul de mai sus pentru articol? Mangalia a fost deja sufocată financiar de “iluștrii conducători”. Mai are nevoie doar de funie și săpun (împrumutul). Iar unii ne aburesc cum că am avea nevoie de funie și săpun. Ba chiar s-ar oferi să ne dea și un scaun și să-i dea vânt.
Pentru că cifrele și faptele nu mint, precum fac diferiți indivizi ce roiesc în jurul bugetului unui oraș distrus de atâtea proiecte grandioase (de care cetățenii “nerecunoscători” nu vor să se bucure precum o face gruparea infracțională organizată de la vârf)…
Mangalia este un oraș galopând către faliment.
Verificați, raportat la populație și la potențialul economic, este cel mai îndatorat oraș din România. Mai mult, gigacaloria bate recordul la Mangalia (mai scump decât la munte, unde temperaturile medii sunt mult mai mici), ceea ce arată calitatea „managementului” și apăsarea financiară asupra populației Mangaliei.
Mangalia are indicatori macroeconomici „pe avarie”. Nimeni în deplinătatea facultăților mintale, mai ales experții financiari, nu ar recomanda împrumuturi adiționale, când ineficiența cheltuirii banului public și lipsa de rezultate pozitive economice pentru oraș sunt clare. Afundarea în noi cheltuieli, pe baza unor noi împrumuturi (care vor greva viitorul orașului), când deja ai datorii, este un comportament irațional pentru populație. Aaa, că are sens pentru clientela politică (că de acolo apar averile nejustificate), asta e altceva.
Ca în aproape toată țara, unii fură și alții plătesc nota supra-încărcată.
Nu, nu e bine să te întinzi mai mult decât ți-e plapuma, e de preț înțelepciunea strămoșească. Până să te împrumuți pentru asfaltarea străzilor și iluminarea lor (clar necesare, fiind multe străzi secundare pentru care s-au tot promis „marea și sarea”), trebuie tăiate cheltuielile inutile și/sau exagerate. Trebuie folosite fondurile de la UE (apropo, tot din buzunarul contribuabilului plătite), trebuie eficiență mult, mult mai mare. Trebuie să se poată și în Mangalia – doar că ne trebuie gospodari adevărați, nu actualii „conducători”.
Să revin: înainte de orice nou împrumut, trebuie văzut că banii existenți sunt cheltuiți inteligent și eficient. Fără încrederea că merită împrumutul pe termen lung (chiar și-n forma „politică” dorită de Primărie, cu rate mai mari ulterioare „încheierii domniei actualilor”), nu se poate merge mai departe, fără creșterea riscului falimentului. Da, până și-n țările dezvoltate se dă faliment (orașe din SUA, tot pe mâna stângii, au dat „faliment”, într-un limbaj simplificat). Cheltuielile exagerate, care nu se justifică din perspectiva viitorului (analizând așa-numitul Return on Investment = ROI), trebuie eliminate – nu ne trebuie „tichie de mărgăritar”, ne trebuie investiții în infrastructură, în ceea ce așteaptă locuitorii Mangaliei. Și de ce să cheltuiești din bugetul propriu, când poți folosi mai mult fondurile UE, disponibile de altfel (avem cea mai mică rată de absorbție din UE), cum au demonstrat deja alții că e posibil: chiar în județul Constanța, la Peștera.
În casa spânzuratului nu e bine să vorbești de funie. Și totuși Primăria Mangalia asta dorește, cu obstinație. Interese mari, pentru că nu vorbim de un orășel. Mangalia încă poate fi o sursă importantă de îmbogățire rapidă.
Hai să comentez pe analogiile sus-numitului LN, că ne ajută să înțelegem prăpastia dintre aleși și alegători.
Asupra începutului: una e să te împrumuți să-ți iei o casă pentru restul vieții (cu toate că și acolo trebuie să fii super-prudent și să nu te întinzi mai mult de o bucățică din plapumă) ca să nu mai plătești chirie și cu totul altă mâncare de pește să îi lași pe spoliatori să-și facă mendrele pe banii tăi, amanetându-ți viitorul!
Asupra finalului: Păi sunt zeci de mii de oameni în România care nu au fost ajutați de bănci, ba chiar au fost îngenuncheați de acestea. Unii au dat băncile în judecată și au câștigat, demonstrând ilegalitățile acestora. Dar poate că în lumea politicienilor, banca este drăguță („corb la corb nu-și scoate ochii”) și te ajută. În lumea oamenilor normali, cinstiți și muncitori, banca este doar un cămătar legal – eu și câțiva prieteni putem depune mărturie asupra „ajutorului” dat de bănci…
La bancă apelezi în lipsa altor soluții. Și până să ajungi să te împrumuți, faci toate eforturile ca să-ți îmbunătățești încasările și să reduci cheltuielile. Deoarece cu cât ești mai împrumutat, cu atât ți se vor percepe comisioane / dobânzi mai mari. Pentru că banca joacă inteligent: cu cât e mai mare riscul, cu atât vrea să câștige mai mult. De asta unii nu-s capabili să priceapă nocivitatea instrumentelor financiare. Sau se prefac.
SOLUȚII? O manifestare civică, masivă, legală, în pre-ziua și în ziua votului asupra împrumutului, arătând că nu suntem de acord cu compromiterea viitorului orașului. Semnături suficiente pentru un referendum care să scape orașul de unii paraziți. Și cea mai bună rezolvare pe termen lung: votul pentru oameni gospodari, competenți și cinstiți, altruiști (având independență financiară, să nu poată fi mituiți – și care dau un document legalizat că vor face transparentă și corectă activitatea Primăriei -, cum e normal), nu pentru cei care au fost aleși ultimele dăți și care și-au bătut joc de mangalioți. Și să nu uit: puțină auto-gospodărire în jurul casei n-ar strica.
Cum se poate la Peștera (cu un buget infim) și nu se poate la Mangalia (cu un buget mare)?!?
Numai de voința cetățenilor Mangaliei depinde dacă ne vom continua drumul către faliment sau vom înflori, cu noi oameni, gospodari.
22.09.2017, Codin Coman, analist economic, colaborator Mangalia News.
(Foto generic: Rafael Cucu).
