“Demisie de onoare!
Daca astazi eram primar in functie la Mangalia, cu siguranta ca imi prezentam demisia de onoare.
O faceam in primul rand pentru cetatenii Mangaliei care nu pot fi facuti prizonierii mei si condamnati la privarea de dezvoltare a orasului, prin lipsa de finantare corecta. Iar responsabilitatea atragerii de fonduri, sigur, apartine primarului.
Imi dadeam demisia pentru ca mi-ar fi fost extrem de greu sa ma impac cu mine si sa admit ca restul oraselor mari din acest judet au primit finantari cu de minim 10 ori mai mari decat am primit eu pentru Mangalia.
Imi dadeam demisia si pentru a nu mai fi in postura de a fi niciodata umilit atat de cumplit in public si sa trebuiasca sa vad cum toate comunele din jur (23 August, Albesti, Limanu) au primit finantari de doua, chiar de trei ori mai mari, decat orasul a carui primar sunt. Oras care are o populatie mai numeroasa decat cele trei comune luate la un loc.
Si imi mai dadeam demisia si pentru ca eram pus serios pe ganduri de ce am ajuns sa fac deservicii atat de mari orasului Mangalia. Apartenenta politica nu a fost factorul decisiv in alocarea de fonduri. Stim asta acum! Albesti si 23 August, tot primari PNL au. Inseamna ca fie nu sunt agreat, fie ca ce am incercat sa fac este gresit. Si intr-un caz si in altul, ramanerea mea in functie ar fi o mare greseala si o lipsa de minima consideratie pentru cetatenii Mangaliei.
Si nu in ultimul rand, mi-as da demisia pentru ca tin la onoarea mea si, daca nu pot sa fac ce am promis, prefer sa plec si sa las locul altuia mai bun ca mine.
Dar asta sunt eu, asa gandesc si asa as fi procedat astazi cu siguranta, daca as fi fost primarul Mangaliei. Doar ca nu sunt, asa ca ramane de vazut daca primarul in functie considera sa faca acest pas. Motive pentru o demisie de onoare sunt suficiente. Acum sa vedem cum stam la capitolul ‘onoare de politician’. Cred ca destul de prost!”
Remus Cristy Baisan, Joi, 20 iulie 2017.
