Corvetele Divizionului 50, ancorate ȋn Portul Militar Mangalia, la așa-numitul “Chei Sulfuros”.
ISTORIA CORVETELOR ROMÂNEȘTI – Episodul 5
[Extrase din volumul “Creșterea și descreșterea Șantierului Naval Mangalia (UM 02029), documentar aflat ȋn lucru]
La data de 25 noiembrie 2003, Divizionului 50 Fregate i s-a schimbat denumirea ȋn “Divizionul 50 Corvete” (UM 02078 Mangalia).
După Cdor. Ion STAN (2002÷2004), la comanda Divizionului 50 Corvete a fost Cdor. Alexandru MACAVEI (2004÷2005).
[Ȋnainte de a fi numit comandantul Divizionului 50 Cvt., Cdor. Alexandru MACAVEI a fost comandant, mai ȋntâi pe o Vedetă Purtătoare de Rachete, tip OSA I (de proveniență sovietică), după care pe o Vedetă Torpiloare Mare (cu 4 tuburi lansatoare de torpile). Ȋn perioada 2005÷2007, a fost la comanda Directiei Hidrografice Române, apoi, până ȋn anul 2009, când a trecut ȋn rezervă cu ocazia pensionării, a fost șeful Direcției Comunicațiilor și Informaticii la Comandamentul Flotei. După pensionare, domnul Cdor. (r) Alexandru MACAVEI a predat “Cursul de navigație estimată și costieră” la Academia Navală “Mircea cel Bătrân” Constanta.]
Ȋn perioada 2005÷2008, la comanda Divizionului 50 Cvt. a fost Cdor. Corneliu BOCAI.
[De-a lungul carierei sale militare, domnul Cam. Fl.(r) Dr. Corneliu BOCAI a ocupat mai multe funcții. Ca tânăr locotenent, a fost comandant de unitate de luptă UL 2-3 pe o Vedetă Torpiloare pe Aripi Portante, din Divizionul 93 VTAP – UM 02017 (1981÷1982), apoi, Cpt.loc. Corneliu BOCAI a fost ofițer secund pe o Vedetă Torpiloare Mare (1982÷1990), din Divizionul 126 Vedete Torpiloare Rapide – UM 02153, după care, a făcut parte din primul echipaj al Navei Purtătoare de Rachete NPR 188 “ZBORUL”. După trei luni de pregătire efectuată ȋn URSS, echipajul românesc a adus nava NPR 188 de la Sevastopol, ȋn Portul Militar Mangalia, la data de 14 septembrie 1990. Pe NPR 188, Cpt.loc. Corneliu BOCAI a fost ofițer secund (1990÷1991). (Ȋntre anii 1990÷1991, România a cumpărat din URSS trei Nave Purtătoare de Rachete, proiect 1241-RE, clasa TARANTUL I, construite ȋn Șantierul Naval Rybinsk, comandate incă din anul 1989. Cele trei nave, NPR 188 “ZBORUL”, NPR 189 “PESCĂRUȘUL” si NPR 190 “LĂSTUNUL”, au intrat in componența Divizionului 133 Vedete Purtătoare de Rachete, actualmente Divizionul 150 Rachete Navale, ȋnființat la data de 18.12.1991.)
Ȋn perioada 1994÷1996, Cpt.Cdor. Corneliu BOCAI a fost șeful Statului Major al Divizionului de Scafandri de Mare Adâncime – UM 02153 Constanța și comandant de navă (1997) ȋn această unitate. Ȋntre anii 2008÷2009, Cdor. Corneliu BOCAI a fost locțiitorul șefului de Stat Major al Flotei pentru Instrucție și Operații, iar intre anii 2009÷2010, a fost comandantul Centrului Radioelectronic și Observare Constanța. Ȋn două etape, 2009 și 2013, a fost comandantul Marșului Navei Școală “MIRCEA”.
Ȋn perioada iulie 2010÷decembrie 2013, Cam. Fl. Corneliu BOCAI a fost seful Instrucției și Doctrinei ȋn Statul Major al Forțelor Navale. Ȋntre anii 2013÷2015, Cam Fl. (r) Dr. Corneliu BOCAI a fost profesor asociat la Academia Navală “MIRCEA CEL BĂTRÂN” Constanța.]
Sigla Divizionului 50 Corvete.
Ȋntre anii 2008÷2015, comandantul Divizionului 50 Corvete a fost Cdor. Ion CONDUR.
[Până să fie numit comandatul Divizionului 50 Cvt., domnul Cdor. Ion CONDUR, actualmente locțiitorul Comandantului Flotei, a ocupat mai multe funcții. Ca tânăr locotenent a fost comandant de unitate de luptă UL 2 (1986÷1988) pe Vedeta Purtătoare de Rachete VPR 199 “ALBATROSUL” din clasa OSA I (OCA ȋn lb. rusă=viespe), construită ȋn anul 1981, ȋn Șantierul Naval Mangalia (UM 02029), apoi, intre anii 1988÷1990, a fost ofițer secund pe VPR 196 “ULIUL”. (Ȋntre anii 1963-1965, România a cumpărat din URSS cinci Vedete Purtătoare de Rachete, din clasa OSA I, proiect 205, care au format Divizionul 133 VPR. Ȋn anul 1981, celor cinci nave aduse din URSS, VPR 194 “ȘOIMUL”; VPR 195 “VULTURUL”; VPR 196 “ULIUL”; VPR 197 “ ACVILA” și 198 “ERETELE”, li s-a adăugat VPR 199 “ALBATROSUL”. Denumirile VPR-ilor, pe care le-au avut scrise pe bordaje alături de numerele tactice până la dezmembrarea lor, au fost date la data de 12.01.1992.)
Ȋn perioada 1993÷1997, Cpt.Loc. Ion CONDUR a fost ofițer secund pe NPR 188 “ZBORUL”. Ȋntre anii 1999÷2000, Lt. Cdor. Ion CONDUR a fost comandantul VPR-ului 199 “ALBATROSUL”. După alte funcții, ȋn perioada 2006-2008, Cpt.Cdor Ion CONDUR a ocupat funcția de șef Birou Planificare Instrucție și Lecții ȋnvățate din Comandamentul Flotei. Din noiembrie 2015, domnul Cdor. Ion CONDUR este locțiitorul comandantului Flotei Constanța.]
La data de 01 iulie 2016, comandantul Divizionului 50 Corvete a fost numit Cdor. Auraș-Liviu COMAN.
[Ȋnainte de avansarea sa pe funcția de comandant al UM 02078, din anul 2013 și până ȋn 2016, domnul Cdor. Auraș-Liviu COMAN a fost șeful de Stat Major al divizionului. Ȋn perioada 2010-2013, a fost comandant pe corveta 263, după ce, timp de 11 ani a ocupat diferite funcții pe Cvt. 262 și Cvt.263. La ȋnceputul carierei sale, locotenetul Auraș-Liviu COMAN a fost comandantul Vedetei Torpiloare pe Aripi Portante VTAP 71.]
Dintre cele 4 Vânătoare de Submarine din clasa TETAL I, construite ȋn Șantierul Naval Mangalia (UM 02029), actuala Corvetă 263 (an fabricație 1986, intrată ȋn serviciu ȋn anul 1987) este singura care nu are tun AK-176, calibrul 76,2 mm, la pupa, deoarece, la vremea respectivă, s-a hotărât ca tunul aprovizionat din URSS, pentru Vsm.263, să fie montat pe Crucișătorul ușor “MUNTENIA”, cod construcție ZK 001, viitoarea navă-amiral a Flotei Militare Române, actuala Fregată F111 “MĂRĂȘEȘTI” (perioada de fabricație 1979÷1985).
Corveta 263 “Vam. EUGENIU ROȘCA”.
Datorită multiplelor modificări executate la Crucișătorul “MUNTENIA” ( navă de luptă reclasificată ca Distrugător “TIMIȘOARA” și apoi “MĂRĂȘEȘTI”, după Revoluția din 1989, ȋncadrată, ȋn final, ȋn clasa Fregatelor, F111 “MĂRĂȘEȘTI”, ȋn anul 2001), bugetul alocat acestei nave a fost depășit, astfel că nu s-a mai comandat alt tun din URSS , montându-se la bordul ei unul dintre cele două tunuri asigurate pentru Vsm. 263.
(Pe lângă Fișele de modificări la instalațiile navei, absolut necesare, solicitate de către membrii Comisiei de Recepție, la bordul fostului Crucișător “MUNTENIA” s-au executat foarte multe modificări ȋn cabinele de locuit ale navei, ȋn special ȋn cele două apartamente de lux, proiectate special pentru soții Ceaușescu. Cele mai multe modificări, precum: schimbat căzile, gresia și faianța ȋn grupurile sanitare, ȋnlocuit lămpile de iluminat, lambriurile, covoarele, tablourile si mobilierele din cele două apartamente, mochetele și linoleumul de pe culoare etc., s-au executat la cererea Elenei Ceaușescu.) Ȋn anul 2011, când Cvt.261 și Cvt.262 au fost dezmembrate ȋn SNM, s-a pus ȋn discuție montarea unui tun (recuperat) la pupa Corvetei 263, dar s-a renunțat, pentru că lucrarea implica executarea unor modificări la bordul acesteia, care necesitau fonduri mari și totodată ar fi scos nava din eficiență, pentru o perioadă ȋndelungată.
Corveta 263 “ Vam. EUGENIU ROȘCA”deține recordul de șase zile de marș continuu, realizat ȋntr-un exercițiu international, fără probleme tehnice, fără ancorare sau intrare ȋntr-un port.
Sistemul de comunicații al corvetelor românești a fost modernizat, “adus la standard NATO”, pentru a putea ȋndeplini misiuni sub comanda directă a Pactului Nord-Atlantic.
După cele patru Corvete din clasa TETAL I, proiect 1048, executat de ICEPRONAV Galați, ȋn Șantierul Naval Mangalia s-au construit două Corvete din Clasa TETAL II, proiect 1048 M, realizat de același Institut de Proiectări Navale din Galați. Inițial, ȋn plan erau patru nave, din generația a doua: ZK 002/264; ZK 002/265; ZK 002/266 și ZK 002/267. Fiind producție de serie, din anul 1988, ȋn Șantierul Naval Mangalia, s-au ȋnceput lucrările de sablare, debitare table și profile, de turnătorie și prelucrări mecanice, la toate cele patru nave. Din motive financiare, după anul 1992, Ministerul Apărării Naționale a renunțat la ultimele două nave, deși ZK 002/266 avea blocsecțile realizate, pregătite pentru montaj, iar ZK 002/267 era ȋn stadiul de asamblare secții plane!
Corveta 264 “Vam. EUSTAȚIU SEBASTIAN”.
Ȋn perioada 17 ÷ 22 dec. 1989, s-au efectuat probele de mare cu nava Cvt.264. Coordonatorul lucrărilor de construire a navei a fost dispecerul Ion MINGHERAȘ, iar CTC-ist Dumitru DUMITRACHIS. La bordul navei, pe lângă membrii echipajului și angajații SNM-ului, s-au aflat comandantul Divizionului 79 Vânători de Submarine (1984-1990), denumit ulterior “Divizionul 79 Fregate”, Cpt. Rg.1 Dr. Traian ATANASIU, viitorul comandant al Marinei Militare și Cpt.Rg.1 ing. Gheorghe GRIGORIE, șeful Comisiei Militare Nr. 1 pentru Constanța și Mangalia.
Atunci, ȋn acele zile “fierbinți”, când ȋn România avea loc Revoluția din decembrie 1989, cei peste 130 de oameni aflați la bordul navei “264”, au trecut prin momente foarte grele! Doar prezența la bord a comandantului Divizionului 79 Vsm. și faptul că piesele speciale (mitraliere, tuburi lansatoare de torpile, tunul din prova și rampele de lansare grenade reactive RL 6000) aveau capoate din tendă pe ele, lucru care demonstra că nava nu era pregătită de atac, au salvat-o de la scufundare!
Ȋn dimineața zilei de 21 decembrie 1989, ȋn jurul orei 3, nava Vsm.264, aflată ȋn probe de mare, a fost atacată de trei nave românești. Mai ȋntâi, s-au tras focuri de avertisment ȋn aer, de la bordurile celor 3 nave care patrulau ȋn apele teritoriale române ale Mării Negre, pentru oprirea navei aflate ȋn marș. Datorită ȋntunericului și mai ales a lipsei de informații asupra evenimentelor din țară, cei aflați la bordul navei “264” au fost luați prin surprindere! Dramatismul situației a crescut ȋn momentul când o Șalupă de Remorcare și Salvare (SRS) a amarat lângă “264” și mai mulți militari ȋnarmați au urcat la bord! Când s-au cerut actele navei, stupoare: pe bordaj era scris numărul tactic “264”, iar ȋn acte figura ca fiind nava Vsm. 261! Intervenția comandantului Divizionului 79 a fost salutară! După nefericitul eveniment, s-au auzit mai multe voci care cereau abandonarea probelor și ȋntoarcerea ȋn șantier. La insistențele dispecerului navei, Ion MINGHERAȘ, membrii Comisiei de Recepție au fost de acord să continue probele de girație, de mars ȋnainte și marș ȋnapoi, probele de viteză, conform Caietului de Sarcini. Abia pe la ora 10, ȋn dimineața zilei de 21 decembrie 1989, cei de la bordul navei Vsm. 264 au aflat, de la Stația Radio a navei, despre evenimentele din țară și au realizat că, datorită unei greșeli umane inexplicabile, puteau ajunge ȋn “lumea lui Poseidon”!
Vânătorul de Submarine 264 s-a ȋntors ȋn SNM, din probele de mare, ȋn jurul orei 13, ȋn ziua de 22 decembrie 1989.
După semnarea Actelor de Recepție a construcției navei Vsm. 264, dispecerul Ion MINGHERAȘ a ieșit la pensie. Din anul 1990, de lucrările de modernizare și omologare a Corvetei 264 s-a ocupat dispecerul Victor BUTUMAN, viitorul șef al Departamentului Producție din SNM, CTC-ist fiind tot Dumitru DUMITRACHIS.
La data de 8 mai 1992, Corveta 264 “Contraamiral EUSTAȚIU SEBASTIAN” a primit pavilionul de luptă, intrând astfel ȋn serviciul Marinei Militare Române.
Cvt. 264 andocată ȋn fostul Doc Plutitor al SNM-ului, pentru reparații.
Cvt. 264 amarată la Molul 2 din SNM, pregătită de plecare spre “Cheiul Sulfuros”, după reparațiile efectuate ȋn anul 2010.
La data de 15 august 1991, când s-a sărbătorit Ziua Marinei odată cu Ziua Sfânta Maria, mai multor nave militare li s-au dat numele unor mari personalități ale Marinei Militare Române. (Până la acea dată, ȋn epoca comunistă, Ziua Marinei Române era sărbătorită ȋn prima duminică din luna august.). Printre navele botezate atunci, ȋn 1991, au fost și corvetele. Astfel:
– Cvt. 260 (SNM, an fabricație 1983) a primit numele Amiralului Petre Bărbuneanu (n. 1881 – d.1979) care a fost comandantul Marinei Militare ȋn două perioade: 2.11.1937 ÷ 6.09.1940 și 27 martie 1945 ÷ 10 12.1946.
– Cvt. 261 (SNM, 1984) a primit numele Viceamiralului Vasile Scodrea (n. 1873 – d.1934), fost comandant al Marinei Militare ȋn perioada 07.11.1925 ÷ 13.01.1934. Cvt. 261 a fost scoasă din serviciu ȋn anul 2003 și dezmembrată ȋn SNM, ȋn anul 2011.
– Cvt. 262 (SNM, 1985) a fost botezată cu numele Viceamiralului Vasile Urseanu (n.1848 – d.1926) care, ȋn anul 1896, a fost comandantul Diviziei de Mare. Ȋntre anii 1898÷1900 a fost inspector general al Porturilor. Ȋn anul 1910, a ȋnființat Observatorul Astronomic Popular din București. Cvt. 262 a fost scoasă din serviciu ȋn anul 2003 și dezmembrată ȋn SNM, ȋn anul 2011.
– Cvt. 263 (SNM, 1986) a primit numele Viceamiralului Eugeniu Roșca (n.?- d.1950), care a fost comandantul Marinei Militare ȋn perioada 21.09.1940÷16.06.1942.
– Cvt. 264 (SNM, 1989), a primit numele Contraamiralului Eustațiu Sebastian (n. 1856 – d.1943), care a fost comandantul Marinei Militare ȋn perioada 01.04.1909 ÷ 09.01.1917.
Ȋn anul 1996, Șantierul Naval Mangalia a livrat Marinei Militare a doua navă din clasa TETAL II, Corveta 265. Ea a fost botezată cu numele Contraamiralului Horia Macellariu (n.1894- d.1989), care, ȋn anul 1943, a fost numit ȋn funția de comandant al Forțelor Navale Maritime Române, aflate ȋn subordinea Comandamentului German “Amiral Marea Neagră”.
Lucrările de construire a Corvetei 265 au fost coordonate de dispecerul Victor BUTUMAN, iar CTC-ist a fost Dumitru DUMITRACHIS.
[Cam. Horia Macellariu a salvat orașul Constanța de la distrugere, deoarece a refuzat să atace flota germană, așa cum primise ordin de la Vam. Ioan Georgescu, șeful Statului Major Român, ȋn noaptea de 23 spre 24 august 1944. La 25 august 1944, ca urmare a intervenției Cam. Horia Macellariu la Amiralul Brinkman, flota germană s-a retras. La cererea sovieticilor, ȋn anul 1947, Cam. Horia Macellariu a fost judecat pentru “pactizare cu dușmanul” și arestat pe nedrept. A stat ȋn ȋnchisoare 16 ani, la penitenciarele Aiud și Râmnicu Sărat.]
Corveta 265 “Cam. HORIA MACELLARIU”.
Ȋn comparație cu navele din prima generație, cele două corvete din clasa TETAL II sunt mai ȋnalte, au centrul de greutate mai sus, fiind mai puțin stabile pe furtună, dar au armamentul de la bord mai performant. Conform proiectului 1048 M, executat de ICEPRONAV Galați, față de proiectul 1048, s-a renunțat la evacuarea gazelor provenite de la motoare, ȋn borduri, construindu-se un coș de fum ȋnalt. Totodată s-a renunțat la folosirea tablelor și profilelor din aluminiu, pentru unele dintre blocsecțiile suprastructurii. S-a montat doar un tun AK-176, calibrul 76,2 mm, la prova, iar la pupa s-a realizat punte heliport. Față de navele din clasa TETAL I care au lansatoare de grenade reactive 2 buc. RBU-2500, la cele două corvete din clasa TETAL II s-au montat câte 2 buc. RBU-6000.
Caracteristici tehnice (TETAL II): Lungime L=93 m; lățime l=11,50 m; pescaj T=3 m; deplasament D=1385tdw/Dmax.=1600tdw. Viteza V=24 Nd, Autonomie=1500 mile.
Cvt.265 ȋn misiune.
Ȋncepând din data de 01.05.2008, Divizionul 50 Corvete se află ȋn subordinea Comandamentului Flotei.
Datorită faptului că cele 4 corvete românești, din componența Divizionului 50 (UM 02078), sunt vechi, se intenționează ȋnlocuirea lor cu 4 corvete clasa SIGMA. Există varianta de construire a celor 4 corvete la Șantierul Naval DAMEN Galați.
Macheta unei corvete din clasa TETAL II, proiect 1048 M, construită ȋn SNM (UM 02029).
Ȋn același an, 1966, odată cu Corveta 265 “Cam. HORIA MACELLARIU”, ȋn Șantierul Naval Mangalia s-a construit Remorcherul Maritim de Salvare RMS 501 “HERCULES” care a intrat ȋn serviciu ȋn cadrul Divizionului de Nave Auxiliare (azi Divizionul de Nave Speciale). Ȋn anul 2006, RMS 501 a intrat ȋn dotarea Direcției Hidrografice, iar ȋn anul 2008, i s-a schimbat numele ȋn “Cpt. Cdor. ALEXANDRU CĂTUNEANU”. Acestea au fost ultimele nave construite ȋn SNM, pentru Flota Maritimă Militară Româna. După anul 1996, criza ȋn care intrase Șantierul Naval Mangalia ȋncă din anul 1991, când s-au făcut primele disponibilizări de personal, s-a adâncit. Deoarece, an de an, fondurile alocate de la bugetul statului pentru M.Ap.N. s-au diminuat, Marina Militară nu a mai putut ȋncheia contracte pentru construcții noi de nave de luptă.
Este o realitate faptul că descreșterea Șantierului Naval Mangalia a ȋnceput ȋn anul 1991 și s-a adâncit după 1996.
“Cine a avut interes și de ce să distrugă un șantier naval românesc de asemenea anvergură? Cine și ȋn ce fel poate să mai redreseze situația? Cine sancționează deciziile arbitrare și ȋn contra interesului economiei naționale luate ȋn anii de după ’90?” – extrase din articolul “Noi am fost părinții vapoarelor, noi le-am ȋnmormântat”, scris de doamna prof. Aurelia LĂPUȘAN și publicat ȋn ziarul Ziua de Constanța, 09.10.2006, ȋn urma interviului luat fostului director general al Șantierului Naval Mangalia, ing. ec. Eugen – Lucian TUDOR.
NOTĂ:
Mulțumesc prietenilor mei, foști colegi, Victor BUTUMAN, Ion MINGHERAȘ și Dumitru DUMITRACHIS pentru informațiile oferite despre corvetele la care au lucrat.
Bibliografie:
Site-urile: “Forțele Navale Române”; “Clubul Amiralilor”; <<260-263: “TETAL I” class corvette-Page 4- Romanian>>; <<264-265: “TETAL” class corvette”>>; “Observatorul Militar Nr.13 (8-14 aprilie 2015)”; “Istoric-Forțele Navale Române”; “Anul XV- Nr.2 (99)-Navy.ro”; <<“Scurtă istorie a prezenți Marinei la Mangalia”, Cam. Fl. (r) Petrică STOICA>>; “Buletinul Forțelor Navale Nr.20/2014”; “Marina Română Nr.4 (113)2006”; Ziua de Constanța, 09.10.2006; Wikipedia; “’Ministerul Apărării preferă corvetele clasa SIGMA – Resboiu”.
Marin TĂNASE.
N.r. Celelalte episoade din Istoria SNM, le puteți viziona aici:
http://www.mangalianews.ro/category/arta-cultura-educatie/pagina-de-lectura/
Mangalia News, Miercuri, 28 iunie 2017.
