Se duce o bătălie aproape sângeroasă, mai grea ca la Rovine, mai dură ca asaltul în izmene, cu baioneta, de la Mărășești. Batalioanele române nu mai trec, vitejește, Carpații, spre întregirea neamului, ci trec politicienii actuali, români și de alte naționalități, din studio în studio, mărșăluiesc pe internet și organizează ambuscade pe Facebook, grupați pe garnizoane și găști.
Toți revendică rândul din fața Arcului de Triumf. Lupta e ca de chivuțe, certurile aprige, vorbele cad ca grenadele. De ce nu-i în rândul din față, lângă patriarh și mitropoliți, patriotul Ponta? De ce să primească onorul Iohannis, și nu, deodată cu el, Dragnea, Tăriceanu, Alina Gorghiu, toți luptători la Oituz?
Bătălia pentru Arcul de Triumf din zilele noastre e mai grea decât bătălia pentru eliberarea, la Carei, a ultimei palme de pământ românesc, în al doilea război. Vorba vine, ultima palmă, că niște pogoane de pamânt cât o țară au rămas la ruși, la ucraineni, la bulgari, la sârbi, la unguri, că de-aia am ajuns noi o țară împrejmuită de propriile ei teritorii.
Dar nu ăsta-i subiectul. Subiectul e Arcul de Trumf care e plin de sânge și riscă, abia revopsit cu 6 milioane de euro, să fie făcut așchii. Toată lumea bună trebuie să primească onorul oștirii – Iohannis, ca președinte, Cioloș, ca premier, Daniel ca șef al Bisericii, Firea ca șefă a Bucureștilor, supărată că n-a fost invitată de președinte direct, ci doar prin ministrul de război, Alina, că-i șefă de partid, Udrea (nu Udrea nu mai e), Vasilică de la controlul piețelor.
Din pizmă, unii, care cică au furat poporul român, l-au șpăguit și tras în piept, au fost trecuți la peluză. Nu e bine. La cum îi văd pe cei din față, mulți, dacă nu aproape toți ar trebui să stea nițel mai retrași, mai la fereală, mai cu capul în jos, că jos de tot a ajuns România în 26 de ani de când o cârmuiesc și o prăduiesc.
Continuarea, AICI. 30.11.2016.
// ]]>
Locuri de munca in Mangalia:
Jobs by neuvoo.ro
Publicitate
https://www.mangalianews.ro/
