Mijloc de august, marele peak al sezonului estival la noi pe litoral… ştiu cum arată staţiunile acum, eu nu aş alege niciodată un sejur în august pe meleagurile noastre, aglomerat nu este un cuvânt bun pentru descriere, nu, este prea puţin. În sfarşit, ne place sau nu, acum sunt vacanţele, concediile, se închide biroul, oficiul, grădiniţa şi doar nu o să stăm acasă.

       Ocazional sunt întrebată dacă știu vreo plajă frumoasă, mai sălbatică, mai neumblată și știu, știam una, mai multe, de fapt, dar una îmi place mie foarte mult – plaja Tuzla. Nu mai e chiar așa un secret, de la an la an, câmpul de lângă se îngustează lăsând loc de parcare mașinilor cu numere de București, mai ales. Dar am fost și vara asta și atmosfera e aproximativ aceeași pe care o știu eu din copilărie. Ei, în august se schimbă puţin demografia, nu garantez pentru vreun peisaj edenic dar măcar e o plaja mai genuine şi promit, promit, promit că în septembrie e perfect! Eu am mai amintit de plaja Tuzla când am povestit despre plimbarea cu bicicletele, aici.

       Eu aş recomanda parinţilor plaja Tuzla mai ales pentru că e interesant să ştie copiii cum arată o plajă adevărată, ca să nu exagerez totuşi, o plajă mai neingrijită aşa, în sensul lăsată relativ în voia naturii. Cum pe mal sunt şi alge, cum nisipul nu e extra fin, cum găsim scoici de toate felurile, cum sunt şi draci de mare in nisip, cum miroase a peşte şi a mare, a alge, poate. Cum nu găsim nimic de cumpărat, ce bine, nu?

        Plaja Tuzla e aproape de Eforie Sud dar și de când intri pe drumul de pământ peisajul se schimbă total, mergi ușor, în spatele mașinii se ridică praful, în soarele de iulie mirosul din aer te păcălește, miroase a praf dar și a mare. Uneori sunt și turme de oi pe câmp și trebuie să aștepți să treacă. Primul reper este o antenă mare ruginită, pe dreapta, în câmp și imediat ce treci de ea realizezi că ești unde trebuie. Este, probabil, punctul cel mai înalt al falezei și poți privi toată plaja, păduricea, barăcile de pescari, cazematele și pietroaiele…până în dreptul farului de la Tuzla, nici mare, nici mic dar destul de vechi și misterios. Misterios… împreună cu tot locul acesta frumos, da, mie plaja de la Tuzla mi s-a părut mereu misterioasă. Cum pășești mai jos de faleză, nu mai ai semnal la telefon sau poate doar foarte, foarte slab. Și asta chiar e o deconectare de la urban, te bucuri fără check in și notificări, fără terase, fără șezlonguri, fără beach bar și alte distracții dar și fără salvamar sau diguri

         Sunt mai multe poteci care duc la plajă, prin păduricea de măslini sălbatici. Dar a doua dintre ele, după antena ruginită la stânga, este cea mai frumoasă. Tot malul de aici a fost refăcut în urmă cu ceva ani, consolidat cum se spune în termeni buni, păduricea a fost defrișată aproape în totalitate și multe dintre căbănuțele de stuf demolate. Dar natura este surprinzătoare și sălbăticia s-a refăcut repede. Aleea către mare trece din nou printre măslini sălbatici și tufe de muri, iarba e verde și deasă, plină de trifoi iar micul izvor curge în continuare.

         Mergeam aici în copilărie cu părinții și stăteam o zi întreagă. Cu cort, cu barcă, cu paravane de vânt, cu grătar, cu pisica, cu jucării, cu zmeu. Găseam un loc perfect, lângă o cazemată și alergam pe toată plaja, vâsleam barca gonflabilă de-a lungul malului și înălțam zmeul, urmăream vapoarele cu binoclul și îmi imaginam că și Robinson Crusoe a trăit pe așa o plajă, într-o baracă de stuf, printre măslinii sălbatici, ca la Tuzla.

        După aceea am citit Europolis şi îmi imaginam eu că acolo era toată treaba, înotam ca Penelopa în golf, doar că la Tuzla :). Apoi, m-am uitat la Lost… sigur că în capul meu se asemăna aşa oarecum cu….plaja de la Tuzla şi cănd mergeam pe acolo aproape că eram în cautarea hatchului. Şi altă dată mai ramâneam cu cortul peste noapte pe plaja, foc de tabără, muzică, skinny dipping in the dark – vorba cantecului, răsăritul, baia în mare de dimineaţă etc.

      Aproape că uitam să spun că la Tuzla, cu puţin noroc, sunt şanse să înoţi foarte aproape de delfini. Pentru că nu e gălăgie, skijeturi, diguri şi alţi factori perturbatori iar prietenoşii delfini se apropie foarte mult de ţărm. Mare bucurie pentru Marcian, prima dată nu a reuşit să îi vadă dar au revenit câteva ore mai tărziu şi printre câteva salturi am putut să îi admirăm perfect.

     Distracţie frumoasă la Tuzla, pe plajă, pe promenadă, pe faleză, pe lângă far sau la pescărie dar, sper eu, cu responsabilitatea celor câteva gunoaie pe care le luăm cu noi înapoi (poate şi unul în plus, bonus, adunat de pe plajă) cu timiditate şi cu discreţie, suntem puţin mai liberi pe plajă acolo şi nu vrem să schimbam nimic, da?

Ah, da, şi încă ceva….  Păstraţi secret!

Poze – Dimitrie – Studioul colorat