De ce să vii să-ți faci vacanța în stațiunile de pe litoralul românesc? Dacă aș participa la un concurs televizat și aș putea să câștig un mare premiu, dacă răspund la întrebare, aș pleca de acolo cu mâna goală. Nu am niciun răspuns și nu înțeleg de ce aproape 200.000 de oameni se înghesuie, în fiecare zi din luna august, să vină aici.
Lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Au fost ani când în Neptun, Olimp, Mamaia veneau zeci de mii de turiști germani, scandinavi, francezi, polonezi etc. Vorbesc de anii ‘70-‘80, despre ceea ce pare acum un frumos basm pe care hotelierii bătrâni îl spun, la ceas de seară, nepoților.
Ceva a mers îngrozitor de greșit în aceste ultime decenii. Litoralul românesc a ieșit din cataloagele marilor tour-operatori și a devenit un produs care se adresează exclusiv românilor. Motivele sunt multe: unele țin de noi, altele de vecini.
În primul rând, străinii au investit masiv în infrastructură. Turcii au construit impresionantele resorturi all-inclusive din Antalya și au știut cum să-i încânte pe românii iubitori de mâncare multă, de servicii de calitate, de parfumul Orientului cu care am conviețuit atât de mult timp.
În Bulgaria vecină, la care ne uitam de sus, acum câteva zeci de ani, au venit germanii, cu sistemul lor de afaceri bine pus la punct: au construit hoteluri și apoi și-au trimis turiștii acolo, pentru că știau că nimic nu poate da greș. Doar controlau totul. Le-au oferit și lor all-inclusive. Germanilor, popor chibzuit, le place să știe exact cât vor cheltui și pe ce.
Grecia, mai ales în criză și după, și-a redus tarifele. Dar nici nu era nevoie. Grecia se confundă cu vacanța. Zakynthos, Creta, Santorini sunt destinații care atrag nu numai români, care nu mai au nevoie de nicio reclamă. Să nu uităm Spania, unde ajung în vacanță zeci de milioane de turiști. Cum să te bați cu țările acestea?
Politicienii sunt buni la copy-paste numai atunci când nu trebuie: când vor să devină doctori în ceva. Nu aplică însă metoda aceasta și când, poate, ar trebui. Nu s-au uitat la ce au făcut țările din jurul nostru pentru a atrage turiști și au încercat metode originale, care ne-au adus unde suntem. Am avut de-a face cu o strategie falimentară de privatizare. Efectele ei se văd și azi: hoteluri unde altădată nu găseai un loc de cazare sunt acum populate numai de fantomele trecutului, căci nimeni nu le-a mai trecut pragul de ani.
Sudul litoralului, în special, este plin de aceste relicve înspăimântătoare ale unui sistem care a vrut parcă să omoare ce era bun, nu să eficientizeze. Se aud acum voci care cer să se vadă cum s-au respectat condițiile post-privatizare din caietul de sarcini. Prea târziu.
Citiți continuarea în romanialibera.ro, Miercuri, 10 august 2016.
