“Unii au impresia că Portul Turistic este doar un trotuar pe unde se plimbă turiştii-pietoni la ceas de seară, pentru a-şi face siesta. Nimic mai departe de adevăr.
Un Port Turistic, aşa cum este el definit şi aşa cum este prezent în toate oraşele-port ale lumii, are ca destinaţie principală activităţile de pe apă. Ceea ce se întâmplă pe uscat nu este altceva decât o parte complementară, dar nicicum una principală. Iar dacă ceea se întâmplă pe uscat atrage mai multe yachturi şi mai mulţi milionari, cu atât mai bine!
Portul Turistic Mangalia, în forma pe care o vedem astăzi, a fost creat la începutul anilor ’70 de către Marina Militară, mai precis sub comanda amiralului Marteş. Scopul său: navigaţia de agrement şi activităţile conexe. Se pare că, acum peste 4 decenii, militarii din Mangalia aveau o mai bună înţelegere a fenomenului turistic nautic decât o are astăzi actuala administraţie care locuieşte la Constanţa.
Început în mandatul lui Zanfir Iorguş, proiectul de extindere şi punere în valoare a Portului Turistic pare nu numai că stagnează, ci chiar este şi boicotat de actualul edil.
În 2012, Cristian Radu anunţa cu fast începerea proiectului Club Nautic, proiect finanţat din fonduri europene (cooperarea transfrontalieră cu Bulgaria). Valoarea proiectului: 1,2 milioane de euro. Scopul proiectului ? Turismul nautic şi activităţile conexe.
Ceea ce nu spune Cristian Radu este că finanţarea acestui proiect a fost semnat în 2009, ca o prelungire a proiectului iniţial din 2004-2008, iar el nu a avut nicio contribuţie.
De fapt, o contribuţie a avut: cheltuirea banilor, cu dedicaţie, de către firmele (cum se putea altfel?) din Constanţa.
Cu toate acestea, deşi inaugurat cu mare pompă în august 2013 de către protipendada politică (din Constanţa, evident !) Clubul Nautic a intrat de la bun început într-un con de umbră.
Din toamna lui 2013, nu numai yachtul „Heraclea” a adăstat în aşteptarea unor vremuri mai bune, ci chiar şi clădirea Clubului Nautic. Fără investitori, fără operatori portuari, fără agenţi ai turismului nautic, clădirea Clubului Nautic s-a transformat în cea mai scumpă clădire de birouri din România: clădită cu 1,2 milioane de euro, ADPP-ul (în grădina căruia a „aterizat”, în mod halucinant, Clubul Nautic) închiriază nişte spaţii unor firme private (care nu au nicio legătură cu yachtingul sau turismul nautic) cu vreo câteva sute de euro pe lună. În acest ritm, abia prin 2080 s-ar putea pune problema eficienţei acestui „obiectiv european” pentru Mangalia.
Unde sunt regatele organizate de către Clubul Nautic? Unde sunt cheiurile şi molurile pline de yachturi? Unde sunt facilităţile de aprovizionare şi confort pentru yachtmenii care ar trebui să-şi aducă ambarcaţiunile la Mangalia? Unde sunt oamenii de afaceri şi posibilii investitori care pot fi atraşi prin punerea la dispoziţie a unui Port Turistic? Unde sunt firmele de turism nautic ce trebuiau să aducă turişti? Unde sunt contractele cu agenţiile de turism pentru aducerea turiştilor dornici de plimbări pe mare? Unde sunt cluburile de yachting pentru copii? Căci toate acestea au fost asumate, prin semnătură, de către Cristian Radu atunci când a primit banii de la Uniunea Europeană.
Începând cu 2014, Regata Callatis, altădată fanion al yachtingului la Marea Neagră care poartă şi numele oraşului, nu se mai desfăşoară la Mangalia, ci la… Eforie Nord. Penibil, dar în acelaşi timp şi dureros pentru oamenii Mangaliei !
În plus, oricine îşi aruncă un ochi, chiar şi neprofesionist, pe hărţile de navigaţie ale yachtmenilor va observa cu stupoare că acest Port Turistic şi acest Club Nautic nici măcar nu sunt consemnate în acestea. Practic, pentru iubitorii internaţionali de yachting acestea nici nu există! Şi atunci cum să vină yachturile la Mangalia?
Mai mult decât atât, în vara lui 2014, la un an de la inaugurarea cu fast a Clubului Nautic, Business Magazin recomanda ca destinaţie perfectă pentru iubitorii de Yachting… Portul Limanu. http://www.businessmagazin.ro/arta-si-societate/lifestyle/top-5-destinatii-de-iahting-la-marea-neagra-13003166
Inclusiv Rotary Club Mangalia, sprijinită de (atenţie!!) Primăria Mangalia, îşi desfăşoară regatele (Rotary Mangalia Charity Regatta) unde altundeva decât… la Limanu. Cu alte cuvinte, un conflict de interese „de mai mare dragul” din partea Primăriei Mangalia.
Şi atunci, ce rost a mai avut construirea Clubului Nautic la Mangalia? Doar pentru a încasa nişte facturi pentru betoane şi sticlă? Doar pentru a mulţumi anumite cercuri de interese financiare din Constanţa, în timp ce, permanent, activitatea de turism nautic este continuu sabotată de către însuşi primarul Cristian Radu?
Betoane şi sticlă ştiu să monteze foarte mulţi indivizi din România. Problema este ce faci cu investiţia respectivă. Se pare că, după ce a cheltuit „cu folos” banii de la Bruxelles, pe Cristian Radu nu l-a mai interesat folosirea investiţiei „Club Nautic” pentru beneficiul Mangaliei.
A avut toate instrumentele în mână, ar fi putut organiza un Port Turistic, cu o administraţie solidă, separată de cea a ADPP-ului (care se ocupă cu orice altceva numai cu turismul nautic nu!) care să pună Mangalia pe harta turismului nautic din Marea Neagră. Să facă astfel încât Mangalia să devină un reper pentru oamenii cu bani ce deţin yachturi.
N-a făcut-o! Poate din nepricepere, poate din dezinteres, sau poate din rea voinţă. Sau poate toate cele trei la un loc.
Oricum, e timpul ca Portul Turistic să devină un pol principal de atracţie al unui segment turistic prea puţin folosit în beneficiul Mangaliei!” (O.M.)
Mangalia News.ro, marti, 31.05.2016.
