Din cartierul meu
(Comentariu la articolul Opinii Civice – Ozzy Menabit: „Mangalia – oraș model în România).
La alegerile locale, este important, într-adevăr, să alegem persoanele. Încerc să îmi imaginez cum se va pune în practică sistemul prin care vor fi reprezentate cartierele. Personal, l-aș propune pe Ozzy Menabit să fie unul dintre cei 19 consilieri (căci devine din ce în ce mai clar că asta își dorește). Dar trebuie să fie votat de un cartier. Bun și așa. Să facem un exercițiu de imaginație, așadar:
1. Întrebăm 700 de familii dintr-un cartier pe cine ar alege. Cum delimităm cele 19 cartiere?
2. De la cele 700 de familii, vom avea cel puțin 4-5 nume (și la alegerile unui șef de scară se întâmplă așa ceva). Cum îl alegem pe cel reprezentativ? Dacă nu are 50% din sufragii va mai fi reprezentativ?
3. Dacă vom găsi, totuși, o modalitate de a stabili reprezentativitatea, dar respectivul nu dorește să se implice în politica orașului, la acest nivel? Mergem la următorul de pe listă (care, probabil, se situează sub 25 % din voturi)? Iarăși, problemă de reprezentativitate.
4. Trebuie ca locuitorii să își exprime opțiunea prin semnătură, să autentifice sau trebuie să avem încredere în ce care fac sondajul? (sistemul „nu contează cine votează, ci numai cine numără voturile” este deja cunoscut). Mi-e greu să cred că vor fi mulți care să răspundă, darămite să semneze. Unii – de teamă, alții – din indiferență sau lehamite.
5. Ajungem, totuși, la propunerea ca Ozzy Menabit să reprezinte un cartier (oricare ar fi delimitarea). Va candida independent sau pe o listă de consilieri? Lista presupune o formă de organizare politică. Independenții nu sunt băgați în seamă, după spusele domnului sus-menționat: „votantul care a votat un independent este înșelat”. În cealaltă variantă – ajungem tot la politică, partide.
6. Ozzy Menabit este ales consilier local. Trebuie să susțină interesele unui cartier, în fața intereselor altor 18 cartiere. Face alianțe, face compromisuri pentru a-și atinge scopurile? Dar dacă interesul este unul general, al Mangaliei în întregime (exemple: locurile de muncă, infrastructura din stațiuni, locuințe pentru tineri etc)? Va vota pentru acestea sau are primordial interesul cartierului?
Mi se pare evident că Ozzy Menabit încearcă să se promoveze printr-o campanie în tot orașul. Ce îl recomandă să fie el „vocea poporului”? În ce s-a implicat până acum pentru interesul cetățeanului? De ce ar fi omul-soluție, ce anume îi dă girul de responsabil cu activitatea civică? Oare este în campanie personală pentru primărie și încearcă să o facă deocamdată mascat sau este plin de bune intenții pe care nu i le-am cunoscut încă?
(“Din cartierul meu“ este pseudonimul sub care a fost postat comentariul de mai sus).
MangaliaNews.ro, Luni, 14 martie 2016.
În principiu, citind articolul lui Ozzy și eu am avut aceeași opinie ca cea exprimata mai sus, legată de realismul propunerilor, viziunilor lui. În ceea ce privește opiniile lui, eu cred ca el este un tip bine intenționat, poate ușor patimaș ( ca mulți alții), care și=a exprimat frustrările, dorințele….și foarte bine a făcut. Nu l-am auzit vreodată autodeclarîndu-se omul-soluție. Faptul că tresare și are curaj să vorbească este foarte bine. Nu ne împiedică nimeni și pe noi ceilalți să avem păreri, să le etalăm, să avem atitudine civică sau soluții civice…este chiar recomandat să o facem, respectîndu=ne unii pe alții. Eu personal, de căteva ori am avut opinii diferite fața de ale lui, pe care mi le-am exprimat, fară să-l jignesc în vreun fel. Ideea de bază este să ne implicăm, să o facem decent, matur și fără să ne rupem gîtul unul altuia.
D-ul Menabit da sfaturi despre ce se doreste in Mangalia dar nu cunoaste ,,Istoria Mangaliei,, E necesar sa mai citeasca si apoi sa aiba opinii. Este depasit , se vede ca posteaza ce viseaza noaptea. Daca ar sti ce sfaturi sa dea ar fi ramas in strainatate un ,,OM PROSPER ;; si nu ar fi revenit in Mangalia sa se chinuie
Aplauze, adevarat ai grăit.
Am fost om prosper la Bucuresti chiar. Atat de prosper incat altii nu îndrăznesc sa viseze.
La un momendat am renunțat la tot ce aveam ca pornind de la zero sa ajung iar prosper. In total am facut drumul asta de 3 ori. Si nu prosperitatea a fost scopul, ci realizările au fost. Prosperitatea a fost o consecinta.
Si cand am plecat la Bucuresti eram un mic prosper de Mangalia. Doar am lucrat 6 ani in vamă la Vama Veche, când era coada de autocare 1 kilometru. Si am plecat renunțând la tot ce aveam, sa ajung necunoscut in marele Bucuresti. Iar dupa 1 an umblam prin cele mai selecte locații cu bodyguarzi dupa mine.
Vreti sa va dau tot CV-ul meu?
Am fost la FBI Quantico, am fost invitat de US Secret Service in schimb de experienta, am fost la UN, am fost la Bundespolizei, am fost la US Custom & Border Protection, etc., am facut si multe afaceri care si astazi functioneaza dupa formula inventata de mine, am facut din produse necunoscute branduri in Romania, consumate din Satu Mare pana in Vama Veche.
Am lucrat cu milioane de eur si nu ma mai impresionează astfel de valori.
Si in prezent ma chinui sa supraviețuiesc facand mancare. Ma poti considera un mare pierzător al vieții. Am trait mai multa viata decat un prost de vârsta mea. Și nu o zic pentru experienta prosperității, ci pentru ca mi-a placut sa invat, exista o bucurie a invatarii, o glorie a acțiunii, o binecuvântare a cunoasterii.
La 13 ani orasul despre a cărui istorie spuneti ca nu o cunosc mi-a facut festivitate de investire cu “cetatean de onoare al orașului” pentru ca am castigat olimpiade de matematica.
Asta asa, ca te-ai apucat sa vorbesti despre persoana mea. Cand pana si asta este gresit, deoarece la o discutie despre idei dta vorbesti despre persoana. Combate ideea cu argumente, nu prin atac la persoana. De dărâmat oricine poate, de construit e mai greu.
Bănuiesc ca iti pare irealizabil.
La multe din viata mea mi s-a spus “Nu-ti dau sanse, dar apreciez curajul.” Nu m-am uitat în gura nimănui, le-am realizat.
Dar sunt convins ca nu poti percepe logica cum un om poate renunta de 3 ori la “prosperitatea” pe care altii nu îndrăznesc sa o dorească. Posibil sa mai prind viata sa o mai fac cel putin o data. Ceea ce consideri dta prosperitate – avere si bani – nu sunt un scop pentru mine. Nu a fost niciodată. Am renunțat si din dragoste la averi si poziții, ori pentru alt motiv. Si cu ultimii mei bani am salvat viata unei fetițe in 2011, care astazi are 15 ani.
Sigur ca sunt nebun. Si toate ideile care s-au realizat le-am visat noaptea.
Asta daca tot contești calitatea mea de a avea o opinie. Pana si ideea cu care vrei sa ma ataci este dezgustătoare: “Ai fost mare, acum te chinui. Daca erai bun nu cădeai asa jos, incat sa te chinui acum.” Eh, da, asa este. Dar eu am fost acolo sus pe Everest. Stiu cum este. Si stiu cum se urca.
Si inca ceva: “Doar un nefericit stie ce este fericirea.”
Îmi pare rău că atunci când cineva încearcă să zică ceva, altceva decât aplaudacii sistemului, apar oameni, care în loc să dezbată civilizat ideile, încep să scormonească prin mocirlă și să azvârle cu noroi. Nu privim ideile, ci scormonim după cancanuri, scandaluri și încercăm să denigrăm orice nu se încadrează în tiparul acceptat de partide.
Lăsând la o parte motivele, indiferent care ar fi ele, mi se pare interesant că cineva are curajul să aducă idei, soluții. Noi, ceilalți ne mulțumim să ne plângem, să protestăm, poate, și să mergem la vot ca turmele, lăsându-ne păcăliți cu bună știință de promisiuni care nu se vor realiza niciodată, dar care dau bine pe hârtie.
Și, în loc să căutăm împreună, cumva, chiar și aici, pe un site care ne oferă posibilitatea de a ne expune opiniile, în loc să îmbunătățim neajunsurile ideilor celorlalți, noi ne mulțumim doar să combatem și să-l luam la rost pe cel care a avut o idee.
Din experiența mea știu că pentru un răspuns bun, e nevoie de o întrebare bine pusă. Și soluția pentru noi, mangalioții, și nu numai, ar fi să punem întrebările care trebuie. Iar din punctul meu de vedere, întrebarea actuală este : Cum trebuie să arate Mangalia? Oraș cu profunde rădăcini istorice, un site arheologic viu sau o stațiune turistică modernă?
Și mai e ceva, să nu uităm că de ”gâtul” Mangaliei atârnă 6 stațiuni, care sunt întreținute numai din bugetul celor 30 000 de locuitori (nu știu cifra exacta și-mi asum asta). Comparativ Constanța întreține o singură stațiune: Mamaia.
Și poate mai multă considerație, mai multă înțelepciune nu ne-ar strica!