Ozzy Menabit: “Mangalia poate fi un oraș model în România!”
Introducere: În prezent cetățenii orașului nu își aleg edilii. Partidele propun câte un candidat la primărie și o listă comună pentru consiliul local. Cetățenii aleg doar ce partid să obțină primăria, sistemul democratic nu mai este funcțional. Pe listele partidelor sunt puse persoane pe care nu le cunoaștem, sau le cunoaștem și știm că nu excelează în merituozitate. Dar pentru că alegem partidul și nu persoanele, în funcții ajung persoane care nu au interes să ne reprezinte.
Dăunător este că din cauza războiului politic sunt distruse proiecte în derulare sau deliberat se lasă să se deterioreze proiecte finalizate de către “concurență”. De exemplu, cei din actualul mandat de edili au pornit proiecte cu finanțare europeană în valoare de 20 milioane eur – după spusele Administratorului Public – dar consilierii opozanți primarului au sabotat finalizarea proiectului, astfel că acestea se vor finaliza pe cheltuiala orașului. Din acești bani nu se construiau zgârie-nori, doar un parc, un sit arheologic si alte mărunțișuri inutile. Banii europeni ar fi prins bine orașului, cu ei am fi plătit muncitorii și munca intelectuală. Asta dacă edilii ar fi interesați să execute proiectele cu servicii și forță de muncă din oraș.
În loc să obțină bani europeni, orașul cheltuie din buget aceste fabuloase sume. Beneficiul nu corespunde pe măsura investițiilor, au fost gândite pe banii altora. Primarul a fost incapabil, iar consilierii opozanți lui nu au avut respect pentru oraș: pentru a obține puterea au îndatorat bugetul local. Mai mult, portul turistic a fost lăsat să se deterioreze pentru că este realizarea unui alt primar și prin practică politică orice realizare a altora trebuie distrusă.
Cu bugetul local îndatorat și cheltuit pe prostii (din cauza celor care ajung la primăria orașului prin sistemul electoral implementat de către partide) nu vor fi bugete pentru investirea în proiecte cu adevarat necesare sau benefice orașului.
CE ESTE DE FĂCUT?
Este simplu, trebuie să găsim în noi responsabilitatea aceea firească care ne face să nu aruncăm o hârtie pe stradă și o păstrăm încă 20 m până ajungem în dreptul unui coș de gunoi. Atât e nevoie, o responsabilitate firească.
Sistemul democratic presupune ca cetățenii (“demos”) să își aleagă reprezentanții. Ca să facem lucrul acesta, nu trebuie decât să ne alegem noi reprezentanții, și nu partidele. Cum se alege un șef de scară.
Mangalia are cca 36.000 de locuitori, după un calcul al probalității. În medie 600 nașteri pe an; speranță a vieții la 60 ani. Cca 28.000 votanți, deci nu mai mult de 14.000 familii.
Aceste familii trebuie reprezentate de către 19 consilieri și un primar. Deci 1 edil pentru fiecare 700 de familii. Fiecare cartier își alege un reprezentant. Firesc este să-și aleagă cartierul un reprezentant!
Astfel se responsabilizează funcția. Cel ales urmărește interesul celor care l-au votat, altfel vine acasă noaptea pe ascuns, de rușine. Un edil pus de partide pe liste nu are interes pentru cetățenii orașului, loialitatea lui e pentru partid. De aceea există un război politic continuu, în dauna orașului.
Chiar și în cartier, se pot face minialegeri. Promit să gasesc 20 ehipe, câte una în fiecare cartier, care să solicite propuneri și pre-voturi de la cele 700 case. Un weekend – atât de simplu – și avem rezultatele.
FIECARE CARTIER ALEGE CÂTE UN CONSILIER!
Nu ne trebuie decât acea responsabilitate firească pentru a schimba lucrurile spre bine.
Consecințele:
– Proiectele și lucrările aprobate de consiliul local vor fi echitabile pentru cartiere. Pentru că fiecare consilier va trage și pentru vecinii săi care l-au ales, orgoliile de partid nu mai sunt primordiale și astfel se va ajunge instinctual la negocieri.
– Funcția de consilier local capătă responsabilitate, fiind aleși de către cetățeni, și nu impuși de către partide.
– Consilierul local cunoaște problemele celor care l-au ales pentru că sunt vecinii săi.
– Interesul este comun: orașul. Pentru că toți locuiesc în el.
Deci, în curând (ca asociatie non-profit) mergem din casă în casă și întrebăm “Pe cine din cartier propuneți pentru funcția de consilier local?”.
Ozzy Menabit, Luni, 14 martie 2016.
La alegerile locale, este important, într-adevăr, să alegem persoanele. Încerc să îmi imaginez cum se va pune în practică sistemul prin care vor fi reprezentate cartierele. Personal, l-aș propune pe Ozzy Menabit să fie unul dintre cei 19 consilieri (căci devine din ce în ce mai clar că asta își dorește). Dar trebuie să fie votat de un cartier. Bun și așa. Să facem un exercițiu de imaginație, așadar:
1. Întrebăm 700 de familii dintr-un cartier pe cine ar alege. Cum delimităm cele 19 cartiere?
2. De la cele 700 de familii, vom avea cel puțin 4-5 nume (și la alegerile unui șef de scară se întâmplă așa ceva). Cum îl alegem pe cel reprezentativ? Dacă nu are 50% din sufragii va mai fi reprezentativ?
3. Dacă vom găsi, totuși, o modalitate de a stabili reprezentativitatea, dar respectivul nu dorește să se implice în politica orașului, la acest nivel? Mergem la următorul de pe listă (care, probabil, se situează sub 25 % din voturi)? Iarăși, problemă de reprezentativitate.
4. Trebuie ca locuitorii să își exprime opțiunea prin semnătură, să autentifice sau trebuie să avem încredere în ce care fac sondajul? (sistemul „nu contează cine votează, ci numai cine numără voturile” este deja cunoscut). Mi-e greu să cred că vor fi mulți care să răspundă, darămite să semneze. Unii – de teamă, alții – din indiferență sau lehamite.
5. Ajungem, totuși, la propunerea ca Ozzy Menabit să reprezinte un cartier (oricare ar fi delimitarea). Va candida independent sau pe o listă de consilieri? Lista presupune o formă de organizare politică. Independenții nu sunt băgați în seamă, după spusele domnului sus-menționat: „votantul care a votat un independent este înșelat”. În cealaltă variantă – ajungem tot la politică, partide.
6. Ozzy Menabit este ales consilier local. Trebuie să susțină interesele unui cartier, în fața intereselor altor 18 cartiere. Face alianțe, face compromisuri pentru a-și atinge scopurile? Dar dacă interesul este unul general, al Mangaliei în întregime (exemple: locurile de muncă, infrastructura din stațiuni, locuințe pentru tineri etc)? Va vota pentru acestea sau are primordial interesul cartierului?
Mi se pare evident că Ozzy Menabit încearcă să se promoveze printr-o campanie în tot orașul. Ce îl recomandă să fie el „vocea poporului”? În ce s-a implicat până acum pentru interesul cetățeanului? De ce ar fi omul-soluție, ce anume îi dă girul de responsabil cu activitatea civică? Oare este în campanie personală pentru primărie și încearcă să o facă deocamdată mascat sau este plin de bune intenții pe care nu i le-am cunoscut încă?
Când 10 consilieri din 19 se pun de acord pe un proiect, asta înseamnă 50%+1 din cartiere, deci o majoritate. Dar acordul asta nu se mai face din razboi politic; sa te pui de acord la o prostie cu 10 oameni apreciați de catre vecinii lor ar fi masochism in grup.
Nu-mi doresc nimic. Asta e necazul cu mine.
Consilier la primărie in urmatorul mandat nu este un bilet càștigator, ci un bilet pe un tren horror. La ce probleme si ce gaura se creaza dupa actualul mandat ma mir de cei care doresc sa candideze, probabil nici nu intenționează vreo mare realizare.
Toate situatiile menționate de catre Dvs sunt reale, sunt întrebări “Cum faci sa se întâmple?” cu o enumerare a problemelor. Pot raspunde punctual rezolvând pe fiecare, am luat in calcul mult mai multe posibilitati. Dar vom lungi discuția dintr-o problema in alta. In loc de asta raspund: Exact asta face diferenta intre unii oameni si altii, la unii capacitatea de a rezolva probleme, sau de a transmite emotional mai bine decat altii, etc. De exemplu eu sunt mai mult rational decat emotional, deci incapabil politic.
Spun asa: sistemul democratic a inceput astfel, cand bresle (cartierele erau pe bresle in republica romană) își alegeau reprezentanții. Așa s-a făcut și unirea cu adunările ad-hoc.
Prima problema ridicată este despre cum propui candidații, cum alegi pe cel mai susținut în realitate, etc.
Iau in calcul și ca ca cel apreciat poate fi doctor în chirurgie pe creier si n-ar avea chef sa lase halatul, ori este cineva realist și nu vrea in situatia actuala a primariei.
Ce faci in caz de…? Pâi faci ce trebuie!
Am luat in calcul, știu cum se face. Am făcut in trecut chestiuni similare la nivel național. Cu succes.
Diferenta de viziune este în cum se face. Ca exemplu, au existat primari cu consilieri din opoziție au reusit sa finalizeze proiectele mai bine decat daca avea consilieri de-ai săi. Ori un om poate face vecinii de bloc să iasă la curățenie, în timp ce pe un altul care cere acelasi lucru sa nu-l bage nimeni în seama, ba chiar să-l saboteze.
Noi vrem să stim cum sa-si propună singuri un reprezentant fără a fi manipulați. A convinge și a manipula sunt pentru realist la fel in materie de libertate, dar pentru cei emoționali una este pozitiva si cealalta negativa.
Și in dragoste nu e de ajuns să iubești ca să fie bine, este important si CUM iubesti. Cât de mult iubești este mai mult despre tine, pentru persoana iubita contează mai mult ce-i facem.
Din experienta mea conteaza cum intrebi un om, conteaza sa il faci sa decida dupa discuții purtate intre ei, atat cati dintre ei obisnuiesc asta.
Cel mai mult contează să scoti la vot pe cei care ar sta acasa pentru că sunt sictiriți de razboiul politic.
Restul întrebărilor despre cum sa faci ca sa fie ideal raspund ca nu vreau sa fie ideal, ci mai bine.
Cum să fie reprezentare pe o majoritate? Cum determini o majoritate?
În US cei 12 jurați nu pot da verdict fara unanimitate. Asta e lucru greu, toti sa fie de acord asupra unui lucru. Si se discuta pana ajung la unanimitate. Noi nu vrem decat 50%+1 din cei care răspund. Cei responsabili. Dacă sunt multi cei care nu raspund inseamna ca nu am știut CUM s-o spun, consecinta este ca nu se aduna îndeajuns pentru lista de semnături pentru candidatura. Si atunci iar e clar.
Despre proiecte oras versus cele de cartier deja vad politicianism in exprimare, pentru ca in viziunea mea cartierul este in oraș. Cei care stau in Centru sunt mai avantajați decat cei din Coloniști, cum să fii echitabil fata de fiecare cartier? Mai ales pentru ca sunt nevoi diferite.
Prima echitate este ca atunci cand consilierii vor cădea de acord pe un proiect acesta va fi sigur in beneficiul tuturor. Altfel nu l-ar vota.
Este mare distanța intre a nu-i păsa nimănui ca nu ard becurile in cartierul Dobrogeanu, fata de situatia in care cineva propune si nu obține cvorum de vot. Pentru că tot propunând si fiind refuzat iese in evidentă discrepanta.
Cum spuneam, când 10 consilierii din 19 cad de acord asupra unui proiect (cat trebuie ca un proiect “să treacă”) inseamna deja interesul a 50% + 1 din cartiere.
Per total este un alt sistem, dovedit in trecut mai benefic. Este si sistemul american actual. Nu stiu daca si german, nu m-a interesat asta.