De ce i s-a mai spus „Marea primitoare“.
Cimerienii, primii locuitori din aceste ţinuturi, au numit-o „Marea albastră“. Grecii i-au spus „Marea primitoare“, bizantinii „Marea Crivăţului“, iar turcii „Kara Deniz“. „Adevărul“ vă prezintă istoria numelor Mării Negre.
Marea Baltică, Marea Caspică şi Marea Neagră s-au desprins în urmă cu peste 10.000 de ani din întinderea de apă dulce, care se afla pe locul unde sunt astăzi Europa Centrală şi de Est. Axania, adică „albastru închis“, aşa denumeau cimerienii Marea Neagră, primii locuitori care au trăit pe aceste ţinuturi în secolele 16-11 î.Hr. Au urmat sciţii, triburi migratoare de păstori şi buni luptători ce au ocupat în secolul al VIII-lea î.Hr. nordul Mării Negre.
Începând cu secolul VIII î.Hr., când a avut loc colonizarea grecească a ţărmurilor Mării Negre, aceasta a primit denumirea de Pontos Euxeinos, „Marea primitoare”, datorită calmului apelor sale, dar şi prin preluarea fonetică a numelui precedent, Axaina. Odată cu ocuparea peninsulei greceşti de către romani, a început în zonă Mării Negre perioadă de romanizare, numele fiind uşor adaptat la Pontus Euxinus, dar de multe ori înlocuit cu Mare Scythicum.
În timpul Imperiului Roman de Răsărit (secolele IV-XVI), Marea Neagră s-a numit Megali Thalassa, denumire preluată în limbă română ca „Marea cea mare“, aceeaşi semnificaţie având-o şi în limba genovezilor: „Mare maggiore“. Tot în Evul mediu a fost numită de bizantini „Marea crivăţului“, iar de bulgari „Marea oarbă“, scrie http://www.worldwideromania.com.
Citeste mai mult: adev.ro/nma1dl.
Un articol semnat de Mariana IANCU. 04.04.2015.
