Terapie prin râs – februarie 2015
(Foto, caricaturi, bancuri).
…Deodată, deși pe jumătate adormită, ea simti mângâierile lui. La inceput, timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mângâierile deveniră mai indraznete. Mai mult, si mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, miinile lui se plimbau cu nesat, asa cum se intâmpla – nu-si aducea aminte exact – cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau…
Memoria sentimentelor era vie si o ajuta să raspunda la fel. Mângâierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o întorcea…
Acum era ca un vârtej de senzatii de nedescris. Apoi…, nimic. Absolut nimic.
– Ce s-a intimplat? intreaba ea surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Sssttt…, incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
– Cum adica, ai terminat???
– Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!…
