Această pagină conține articole, imagini, filme despre misterioasa lume a tăcerii de lângă Mangalia, cu istoria cercetărilor și descoperirilor făcute în zona de sud a litoralului românesc, fie că e vorba de ruinele vechii cetăți Callatis și ale portului antic, aflate sub apa mării, sau despre flora și fauna Mării Negre.
Istorici și cercetători ai mediului marin, dar și cititorii noștri, sunt invitați să-și spună aici cuvântul pe temele atât de fascinante, incitante, pe care le propunem: înființarea unui Parc de Arheologie Submarină și a unui Muzeu al Mării Negre, la Mangalia.
Buna ziua,
Sincer sa fiu nu-mi vine sa cred… Cand vad ca traim intr-un ocean de mizerie intelectuala, o lume intunecata, o lume care se scufunda in propria mizerie, constat cu entuziasm ca mai exista oameni minunati, care lupta pentru frumos. Consider ca este o repunere in drepturi a unui oras cu particularitati fizico-geografice de exceptie, cu potential turistic, tot de exceptie, cu un trecut cultural si istoric, la fel, de exceptie! Felicitari, nu in ultimul rand, acelor oameni minunati care duc o munca titanica sa redea Mangaliei ceea ce este a Mangaliei. Personal vreau sa contribui la acest proiect, conform principiilor: ,,Navigare necesare est”, ,,Imersione necesare est” si ceva strict personal: Cine nu are barca, nu este mangaliot. Sa auzim de bine.
Batranul si Marea.
Din nou, vă salut cu toata prietenia. Ce mai, se pare că și concetățenii noștri încep să trăiască la mare, nu doar să locuiască… Este foarte adevărat că zona Mangalia, din punct de vedere fizico-geografic, climatologic, hidrologic, este o zonă aparte față de restul Dobrogei, chiar și față de restul Dobrogei maritime.
În mod sigur, aceste condiții au determinat încă din antichitate ca cel mai diverse grupări etnice să se stabilească pe aceste meleaguri. Dovezile există. Întodeauna hotarul dintre mare și continent a atras personaje care sperau și doreau o schimbare majoră în viața lor. Nu voi comenta acest aspect. Poate altădată. Ce vreau să subiniez acum este legătura dintre om și mare. Cu mai mulți ani în urma, la Mangalia erau doar câțiva proprietari de bărci, care desfășurau o activitate strict limitată la pescuit. Activități subacvatice, nici vorbă. Și legile erau foarte restrictive. Nu pun în discuție Marina militară.
Chiar în acele condiții, cu numeroase cereri, rugăminți, intervenții la factorii de decizie, am reușit să pătrundem sub apa mării cu mare parte din echipament improvizat, pentru că, în comerțul socialist nu existau butelii, detentoare, costume de neopren etc. Cu toate acestea, nu am renuntat, ba mai mult, am început să construiesc carcase etanșe pentru tot felul de aparate foto. Documentație, aproape că nu exista… Și, totuși, am reușit.
Astăzi sunt încântat să văd atâtea echipamente, dispozitive, materiale, cluburi. Dar, cel mai important este că văd personaje interesate de lumea subacvatică. În fiecare vară sunt asaltat de tineri care vor să practice scufundarea cu ,,aqualangul”. Pot să afirm că am „convertit” la lumea subacvatică și un… preot. Reciproca a fost un eșec. Asta este… Promit să revin și cu alte „amintiri din vremurile de glorie”. O zi minunată!
Bătrânul și Marea.