Bolile sistemului de învățământ românesc sunt multe, iar simptomele lor le vedem în salariile dascălilor sau în rezultatele elevilor la examenele importante, precum și în cazurile de violență din școli.
Un alt fenomen extrem de periculos, dar care stă bine ascuns, este cel al zecilor de cadre didactice care predau în fața copiilor deși sunt sub tratament psihiatric.
Două profesoare de la una dintre grădinițele din Mangalia sunt în continuare în fața copiilor, deși au urmat un tratament psihiatric extrem de puternic.
Unul dintre directorii care s-a confruntat cu astfel de cazuri spune că educatoarele nu sunt violente, dar atâta vreme cât nu au toată atenția îndreptată asupra copiilor, pericolul unor nenorociri este iminent.
„Persoane care se simt urmărite, care se cred amenințate, filmate. Este o închipuire a lor, se leagă de un nume, de un obiect. Când vorbești cu ele au privirea pierdută într-un punct. Nu pot controla, nu pot supraveghea copiii așa cum ar trebui. Nu sunt o problemă pentru copii, dar dacă nu îi supraveghează cum trebuie se pot întâmpla probleme.
Sunt persoane care se comportă anormal, umblă desculțe invocând că se tem copiii de încălțămintea lor. Merg abătute, poate chiar vorbesc singure, dar nu cu o voce tare, cu o voce scăzută“, a povestit Gela Ivașcu, director al Grădiniței Nr.3, Mangalia.
Grav este că acești educatori, deși aflați sub tratament, au în grijă zeci de copii între trei și șase ani, vârste la care micuții necesită o atenție sporită.
Și au fost cazuri, chiar la Constanța, în care copii de grădiniță au ieșit nestigheriți pe ușa unității și au fost loviți de mașină. Comportamentul acestor educatori sau profesori este sesizat de colegi sau de superiori și de aici pornește lupta cu sistemul.
După mai multe internări la secția de psihiatrie și un tratament medicamentos, cadrele didactice ajung, din nou, în fața copiilor. Este și exemplul uneia dintre educatoarele de la Mangalia care are ca diagnostic o stare psihopatoidă postprocesuală și care în acest moment este la catedră.
Șeful secției de Psihiatrie de la Palazu Mare, doctorul Diana Cârjaliu, ne explică ce înseamnă un astfel de diagnostic.
„În perioada care succede un episod psihotic comportamentul este schimbat și este influențat de tumultumul psihic prin care a trecut cât și de medicația pe care o urmează. Poate să predea cu un astfel de diagnostic, dar nu funcționează la parametri optimi. Dacă nu ia tratament se va decompensa, poate la o lună, poate la un an. Fără tratament se va decompensa“, a declarat dr. Diana Cârjaliu, medic-șef Secția de Psihiatrie Palazu Mare.
Cu alte cuvinte, dacă refuză sau pur și simplu întrerupe tratamentul poate avea oricând o recădere. Iar exemplele pe care vi le dezvăluim în exclusivitate nu se opresc aici pentru că sunt semnalate zeci de astfel de cazuri în județul Constanța. Inspectorul Irinela Nicolae spune că întâlnește tot mai des profesori cu un comportament complet deplasat. În unele cazuri a fost nevoie de intervenția polițiștilor sau a medicilor de la Ambulanță. Este cazul unei educatoare din Constanța.
„Avea momente când la o grupă mică, arunca cu creioane colorate în aer și spunea că sunt curcubee. Am făcut nenumărate procese verbale, am apelat la polițistul de proximitate, pe liniile de urgență. Aceste lucruri au consumat timp, energie, nervii părinților, pentru că ei solicitau soluții. Rămânem legați de o legislație care nu permite intervenția“, a declarat profesor Irinela Nicolae, inspector școlar pentru învățământ preprimar.
Un aspect extrem de important este faptul că acești profesori sunt persone foarte inteligente care obțin note maxime la examenele de titularizare. Cadre didactice care în momentele de luciditate sunt în topul oamenilor de performanță. Este și cazul unui profesor de la gimnaziu care a ajuns până la punctul de a umbla cu o sticlă cu benzină în ghizdan amenințând că dă foc școlii pentru că nu are un post mai bun.
După toate aceste exemple vine întrebarea firească: de ce mai sunt în sistem acești profesori? Să o luăm pas cu pas: examenul psihologic anual impus de legea educației rar poate depista astfel de cazuri, spun inspectorii ISJ Constanța. De aici, totul se complică. Dacă directorul remarcă o stare de tulburare a profesorului îl trimite prin medicina muncii la un psihiatru, însă diagnosticul este confidențial.
Așadar, directorii nu cunosc istoricul și nici tratamentul profesorilor care le calcă pragul. Pe de altă parte, psihiatrii le permit, printr-un aviz medical, reintegrarea în câmpul muncii singura condiție fiind să își urmeze tratamentul. În caz contrar, recăderile sunt evidente, iar atunci măsurile care trebuie luate sunt cele de urgență.
În urma sutelor de sesizări, inspectorul general al ISJ Constanța spune că a făcut memorii la Colegiul Psihologilor. Documentele au ajuns pe masa ministrului Educației.
Cât timp diagnosticul rămâne confidențial părinții n-au habar că își lasă atâtea ore copiii în grija unor astfel de dascăli. Până când ministerele, legile și instituțiile găsesc soluții într-o problemă care macină învățământul românesc, profesorii cu probleme psihice sunt în continuare în fața copiilor care de multe ori îi iau drept model.
Mai mult, inclusiv VIDEO, pe reporterntv.ro, 07.03.2014.
Este usor sa criticam, sa aratam cu degetul, sa vrem sa ii eliminam din sistem. Va intreb acum, cine se ofera sa ii ajute pe acesti profesori? Cine se ofera sa le plateasca facturile cand ei nu mai au un loc de munca, cine se ofera sa le plateasca tratamentul pe care ei il urmeaza daca nu mai au un loc de munca? Parintilor le este foarte usor sa arate cu degetul, fara sa se intrebe daca nu cumva, exista copii ca ai lor care au produs dezechilibrul psihic si emotional in acesti profesori. Suntem primii cand vine vorba sa criticam, dar ultimii cand ne gandim la cum sa ne educam copiii sau sa ajutam oameni aflati in situatii dificile. De ce nu se ofera parinti sa monitorizeze de aproape evolutia tratamentului educatorului si profesorului? De ce nu se unesc si parintii cu profesorii cand acestia ies in strada ca vor salarii mai bune? De ce oamenii care pretind ca vor tot ce e mai bun pentru copiii lor, nu ajuta profesorii si educatorii ca acestia din urma sa poata beneficia de conditii de munca mai bune, salarii mai mari, clase de elevi mai mici, pentru a putea lucra la un nivel mai inalt? Intrebarile acestea le pun ca fost elev, actual student, si asa cum imi doresc – viitor profesor. Raspunsurile le voi primi vreodata?
Bravo, Eliza!