În urmă cu 95 de ani, la 1 Decembrie 1918, peste 100.000 de români din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Regatul Român, din toate păturile sociale, înfăptuiau visul de veacuri al acestei naţii: Marea Unire!
UNITATE
Cu 95 de ani în urmă, la Alba Iulia, peste 100.000 de români din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Regatul Român strigau într-un singur glas: „Unire”. Şi unire a fost, de vreme ce 1.228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 de comitate româneşti, au aprobat în unanimitate Rezoluţia de unire.
Potrivit istoricilor, desemnarea delegaţilor la Adunare s-a făcut pe principii democratice, în adunări deschise, fiind aleşi din toate păturile sociale: ţărani, învăţători, preoţi, avocaţi, studenţi, ofiţeri, soldaţi, muncitori, meseriaşi şi alţii, fiind reprezentate toate categoriile sociale, organizaţiile politice şi militare, societăţile şi instituţiile bisericeşti, culturale şi profesionale. Dar, pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce a dat Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular era afluenţa poporului.
Mii de români au sosit la Alba Iulia din toate colţurile, cu trenul, călare, pe jos, cu căruţele, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, ba chiar şi cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, fiind chemaţi la marea sărbătoare toţi cei cu care erau sortiţi să trăiască şi să muncească sub un singur stindard. Şi, astfel, peste o sută de mii de oameni s-au adunat în ziua de 1 Decembrie 1918 spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor.
CONTRIBUŢIE
Ceea ce s-a întâmplat în acea zi la Alba Iulia a adus unitatea naţională deplină. Hotărârea de Unire cu România, luată de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, reprezintă nu numai încununarea unei năzuinţe seculare ajunse la rang de necesitate istorică, ci şi partea de contribuţie a poporului nostru la înfăptuirea, împreună cu celelalte naţiuni din centrul şi sud-estul Europei, a unei opere de justeţe istorică – lichidarea acelei „temniţe a popoarelor” care fusese Austro-Ungaria.
La fel spune şi cercetătorul ştiinţific doctor Sorin-Marcel Colesniuc, care a afirmat că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a rămas în istorie ca un eveniment deosebit de important pentru destinele naţiunii, marcând sfârşitul unei etape şi intrarea societăţii româneşti într-o nouă perioadă a evoluţiei sale istorice. Tocmai de aceea, din anul 1990, ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României. Este ziua în care, în anul 1918, Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul s-au unit cu patria mamă – România.
De ce Alba Iulia?
Alba Iulia fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central pentru a adăposti reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestei naţii, deoarece Alba Iulia a fost locul unde Mihai Viteazu a săvârşit cea dintâi unire a Ţărilor Române şi, de asemenea, tot la Alba Iulia, în 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului Horea şi Cloşca sufereau supliciul frângerii pe roată pentru că avuseseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.
Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Pe de altă parte, spune istoricul Colesniuc, românii nu trebuie să uite că Marea Unire a fost precedată de alte două evenimente importante. În prima etapă s-au unit Ţara Românească şi Moldova, la 24 ianuarie 1859, atunci când Al.I. Cuza a fost ales domnitor în ambele Principate Române, iar a doua etapă a avut loc atunci când România a participat la Războiul pentru Independenţă (1877 – 1878). Aproape zece mii de oameni şi-au pierdut viaţa, iar la sfârşitul războiului, ţara a devenit independentă şi Dobrogea s-a unit cu România.
Tatian IORGA, Telegrafonline.ro, Sâmbătă, 30 noiembrie 2013.
