„În afară nu este aşa cum se spune. Copilul meu, care stă în Bucureşti, o duce mai bine decât o duc eu în Irlanda. Aş vrea să mă întorc, dar cine mă angajează la 56 de ani, când nu m-au angajat la 47 de ani?”
„Săptămâna trecută, miercuri, am avut una dintre cele mai interesante discuţii din acest an la ZF Live cu Valentin Drăguţ, un cititor al Ziarului Financiar, cu care am vorbim doar prin e-mail, niciodată faţă în faţă.
Discuţia noastră a pornit de la un articol de-al meu, în care consemnam părerea patronilor români care cer ca cei care fac gratis o şcoală în România să rămână în ţară un anumit număr de ani, iar dacă vor să plece în afară să plătească şcoala. Acel articol a stârnit multe reacţii, cele mai multe împotrivă. El susţine ideea plăţii şcolii doar la nivelul de facultate.
Valentin Drăguţ este un specialist în HR, stă în Irlanda de opt ani, iar acum lucrează pentru o companie de transport din Anglia.
În spatele lui stă o poveste dureroasă, care poate este povestea multor români care au plecat la muncă în afară de nevoie, nu pentru că ar fi vrut.
El a plecat din România în Irlanda în 2015, pentru că piaţa muncii din ţară l-a respins, fără să i-o spună direct în faţă, pe criterii de vârstă.
„Eu nu am vrut să plec, am fost nevoit să plec, eu sunt un refugiat economic, un sirian!, spune el. La 47 de ani (cât avea atunci când a plecat), nu am fost bun pentru România pentru că aveam o vârstă prea mare, dar bine că am fost bun pentru alţii, pentru alte ţări, acolo unde nu contează cine eşti tu, de unde vii, ce culoare a pielii ai, ce vârstă ai, ci contează ceea ce ştii să faci”, a adăugat el. (…)
Citiți articolul integral pe www.zf.ro (Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF).
