Imi povestește un prieten, o chestie foarte interesantă, din lumea celor care nu cuvîntă, despre care avem cele groase și noduroase prejudecăți, petrecută la „moșia” lui: un petecuț de curte, unul de livadă și o căsuță tîglăzită pe dinafară, să pară.
În curte, oareșce păsăret, galițe felurite: ouătoare, futăcioase, un cocoș ce le cocoșește, într-un cuvînt atmosferă idilică, bună de pus pe suflete rănite.
Bun-înțeles, în interiorul cutiei locative, cel mai de preț lucru, moștenit din moși-strămoși, era un televizor, fără de care viața la țară nu are sens. Ușa deschisă, el în tîrnaț, spurcîndu- și plămînii cu țigheri, privind în zarea uscată, fără pic de nori.
Erea la televizor știrile și la un moment zice crainica că dl. Ciolacu l-a propus pe Ion Cristoiu, pentru tot ce face și ce este, ca posibil catindat la prezidențiale, din partea partidului său.
În clipa cînd au auzit „Cristoiu”, galițele parcă or bolunzît: bateri de aripi, chiar și lătrături (zic zo, lui Dumnezo!) mare parte, părăsind cuibarele, unde stăteau pe oo, ori scoteau ouă, sărind gardurile!
Înt’on sfîrtai de cias, tăt satul s-o fo’ golit de găini! Au fost văzute, mergînd în coloană, peste cîmp și peste dealuri, nu se știe unde, oricum, însă inter-jedețean și transfrontalier.
Printre multele dovezi este și acel cocoș, ajuns pe undeva, pe lîngă Slatina. Pe ce l-or știut că îi cocoș ardelean? Cucuriga o dată, apoi să hodiné zece minute, iar cucuriga.
De călcat găinile le călca, dar înt-on fel special: nu alerga de bolund dupe ele, cu penle înfoiete, ci stăté numa’ și le făcea semn cu aripa: „Hai, te szarós csirke, la moșu cocoșu!”.
Asta e, și alta nu-i explicația noii scumpiri și la oo, ft-m-aș în ea de ratotă, că a ajuns mai scumpă decît o păreche de adidași americani făcuți în Șanhai!
MN: Scrierile spumoase, caricatural-acide ale Maestrului clujean al umorului, Cornel Udrea, publicate de Mangalia News, pot fi re/văzute AICI: https://bit.ly/2Rlmtsu.
Mangalia News, 20.01.2023.
