Ziua internațională a văduvelor este marcată, anual, la data de 23 iunie.
Pierderea unui partener este devastatoare. Pentru multe femei din întreaga lume, în special pentru cele din țările în curs de dezvoltare, această pierdere este amplicată de o luptă pe termen lung pentru nevoile lor de bază, drepturile și demnitățile lor umane.
Pandemia tocmai a înrăutățit situația din ultimele luni, cu o pierdere umană devastatoare și care, probabil, a lăsat zeci de mii de femei văduve, acestora fiindu-le întrerupt sprijinul lor obișnuit socio-economic și familial.
Experiența bolilor din trecut, de exemplu HIV/SIDA și Ebola, arată că văduvelor li se refuză adesea drepturile de moștenire, își pierd dreptul de proprietate după moartea partenerului și întâmpină stigmatizare și discriminare extreme, întrucât sunt percepute ca fiind purtătoare ale bolii. La nivel mondial, femeile sunt mult mai puțin susceptibile să aibă acces la pensii pentru limită de vârstă decât bărbații, astfel încât moartea unui soț poate duce la destituirea femeilor în vârstă. În contextul închiderilor economice, văduvele ar putea să nu aibă acces la conturi bancare și la pensii pentru a plăti asistența medicală, dacă și ele se îmbolnăvesc sau se pot întreține pe ele însele și pe copiii lor. Pentru familiile cu mamă singură și femeile în vârstă singure, care sunt deja foarte vulnerabile la sărăcie, acesta este un domeniu care are nevoie de atenție urgentă.
Se estimează că aproximativ 258 de milioane de văduve din întreaga lume și aproape una din zece trăiesc în sărăcie extremă. Însă, numărul real este probabil să fie mult mai mare și să crească în continuare, deoarece coronavirusul și efectele sale asociate asupra sănătății continuă să facă ravagii în întreaga lume. Fiind femei, acestea au nevoi specifice, dar vocile și experiența acestora sunt adesea absente din politica care le afectează supraviețuirea.
Acum mai mult ca oricând, această zi este o oportunitate de acțiune pentru obținerea drepturilor depline și recunoașterea văduvelor. Aceasta include furnizarea de informații despre accesul la o parte corectă din moștenirea, terenurile și resursele productive ale acestora; pensii și protecție socială care nu se bazează numai pe starea civilă; muncă decentă și salariu egal; oportunități de educație și formare. Împuternicirea văduvelor pentru a se sprijini pe ei însele și familiile lor înseamnă, de asemenea, abordarea stigmatelor sociale care creează excludere și practicile discriminatorii sau dăunătoare.
Mai mult, guvernele ar trebui să ia măsuri pentru a-și respecta angajamentele pentru asigurarea drepturilor văduvelor, astfel cum sunt consacrate de dreptul internațional, inclusiv Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și Convenția privind drepturile copilului. Chiar și atunci când există legi naționale pentru protejarea drepturilor văduvelor, slăbiciunile sistemelor judiciare din multe state compromit modul în care drepturile văduvelor sunt apărate în practică și ar trebui abordate. Lipsa de conștientizare și discriminare din partea oficialilor judiciari le poate determina pe văduve să evite să apeleze la sistemul de justiție pentru a solicita ajutor.
De asemenea, trebuie întreprinse programe și politici pentru încetarea violenței împotriva văduvelor și a copiilor acestora, reducerea sărăciei, educația și alte sprijine pentru văduve de toate vârstele, inclusiv în contextul planurilor de acțiune pentru accelerarea realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă.
În situațiile de după conflict, văduvele ar trebui să fie implicate pe deplin la procesele de construire a păcii și de reconciliere pentru a se asigura că acestea contribuie la o pace și securitate durabile.
Și în contextul COVID-19, văduvele nu trebuie lăsate în afara activității noastre, cu scopul de a ne consolida. Să ne asigurăm că recuperarea noastră prioritizează nevoile lor unice și susține societățile pentru a fi mai incluzive, rezistente și egale pentru toți.
Prof. univ. dr. Cristian Jura,
Adelina Dobre, Facultatea de Drept – Universitatea din București.
MN: Comunitățile locale, dar mai ales bisericile, preoții și asociațiile umanitare se pot implica mai mult în ajutorarea văduvelor și copiilor lor, să le întrebe ce mai fac, cum se descurcă de pe o zi pe alta, ce nevoi materiale au, să le consilieze, să vorbească de la om la om…, pentru ca acestea să nu rămână singure, în disperarea lor, mai ales în zilele de sărbătoare de peste an, când simt cel mai acut lipsa celui drag, plecat la ceruri… E mult de discutat aici… Așteptăm și opiniile dumneavoastră, pe adresa de e-mail: [email protected]
Mangalia News, 23.06.2021.
