Povestește Onisîm: “Cuscru la on priete de-al mio, de la Cluji, ce ține în căsătorie pe Nemania Beș-Prună, fata lui Silvoiț, cum îi zecem noi, mare sculă la drumuri și poduri, da’ el mai mult su’ poduri, că e setios rău și permament, scoate capacu’ la bere prin metempsihoză, cu bărbia, că dinți mai are cîți bani îs la bujet, îl are internat pe tato-so, la o casă de cărunți, azilant, deci, fiindcăci în ultima vreme o luase rău pă arătură.
O cerut-o de nevastă pe Maria Grapini (putea macar să îi răspunză, ce dacă îi parlamentară în euro, nu i-ar trăbui on suflet cald ș-on pampers ud?) a recitat din Cărtărescu o poezie de Vlahuță, se spăla la bustul gol pîn’ la călcîie, în ogradă, ziua-n amiaza mare, oferind imajini cu un puternic impact emoțional, toate atărnîndu-i și bălăgănind, clopote și clopoței, avînd un surplus de pchiele în care ar hi încăput și muieri-sa, dacă nu ar fi fost pînză freatică, odihnească la robinetu’ cu apă rece!
Copchiii or comentat favorabil, dar babele s-or năpustit ca huliu, de parcă lor nu le atîrna nimic, să le facă apă la jerunți!
No, și l-o băgat la azil, bătrînu’ o făcut oareșce isterii, o zvîrlit dupe fi-so cu proteza, o blestemat adecvat, dar în sinea lui s-o bucurat că nu mai trăbă să adune diferite maro dupe porci, să curețe cătrețele, să taie iarbă la iepuri. Aici era boier mare, șădé single cu încă on bășinos, care în momentele de luciditate se credea Ana Pauker și vorbea în idiș sovietic. Avé așternuturi curate, îl spălau pă spate, îl hrăneau, batăr că putea și sîngur, porcu’ bătrîn. Cînd nu-i plăcè oareșce, improviza folclor, doină de jale, supra-decibelică, cu o voce de om cu hemoroizi care să șterje la cur cu on șmirghel. În noaptea ce-o urmat, s-o consumat stocu’ pă jumate an, la sedative, așe că îi satisfăceau tăte voile, nu de alta, dar supliment de medicamente nu mai primeau!
Cînd s-o dus să îl vază, o găsit acolo un grup de politicieni, însoțiți de nește secretare, ca niște ștruți cu țîțe, care împărțau dulciuri la căcăcioșii ăia în pijamale încheiate aiurea și cu nește prezervative de lînă pă cap, ca schiorii interbelici.
“Luați, oamini buni, aceste dulciuri sunt făcute de membrele noastre de partid, au stat toate noaptea să facă rahat! Rahat ca la partidul nostru, nu găsiți nicăieri!” și tăt făceu semne la operatorii de televiziune să prindă momentu’ cînd împărțau rahatu’ partidului!
Tăț bătrînii, de tăte sexele, erau albi pe nas și-n sprîncene, de la pudra de zahar, de ziceai că o tras fieștecare cîte o linie.
Atîta rahat n-or mîncat bieții oamini, veci viața lor! S-or culcat mulțămiți, și ce s-o auzit tătă noaptea la ieșire din smochinele curului, nu-i de povestit: țiclon B era lavandă, asistentele or ar avut leșinuri rapide, or o luat-o la fugă rîzînd nechezat, o fost ș-on efect halucinogen de la rahatul procesat, bag-sama.
Amu bătrînii îs ciopor la poartă și strigă dupe oamini pă stradă: ”Am mîncat rahat de la partid!”. Oaminii i-o invidiat, cre’ și io, rahatul cela nu ajunge la tăți! Și să te filmeze, cînd baji sub musteți…”.
Cornel Udrea, septembrie 2020.
MN: Scrierile spumoase, caricatural-acide ale umoristului clujean Cornel Udrea, publicate de Mangalia News, pot fi re/văzute AICI: https://bit.ly/2Rlmtsu.
Mangalia News, 13.09.2020.
