Lucian Ciuchiță – Poveste de iubire în vremea pandemiei.
Ceea ce simt în aceste vremuri, mi–a fost dat să mă incite enorm, într–un timp al vieții când știu că lumea e în pragul eșecului, acum la vârsta coaptă a gândirii. Este senzorial.
La un moment dat am simțit o aromă care întrecea mirosul sărat al mării. Un parfum fin de femeie apăruse de nicăieri. Părea că fusese adus de briză, că plutea în spatele meu, dar, când m–am întors, nu am văzut pe nimeni. Și, totuși, acea aromă irezistibilă persista, de parcă o femeie, cu siguranță atrăgătoare, se așezase lângă mine. Să fi fost oare atât de absorbit de gânduri și cu privirea pierdută în zare încât să nu fi observat acea minune?!
Or, poate, cumva, o sirenă, profitând de neatenția mea îmi stropise părul cu esență de ambră? Deși nu era nimeni în jur, parfumul misterios se încăpățâna să rămână lângă mine ca o ființă invizibilă. Acum, văzând urmele pașilor ei pe nisip, nu mai era loc de îndoială, fusese cu adevărat lângă mine. Urmele pașilor efemeri pe nisipul acoperit de alge eșuate și, fără să mai stau pe gânduri, am plecat să văd unde se duc.
Speram, din tot sufletul, că o voi ajunge din urmă pe acea femeie misterioasă. Îmi doream să–i pot cere iertare pentru nepăsare, chiar așa involuntară, că fusesem cu gândurile rătăcite aiurea, că nu m–am așteptat la o asemenea vizită inopinată, că… la naiba, prea multe, mult prea multe explicații.
Mai întâi s–o găsesc și apoi, mai mult ca sigur, am să–mi las frâu liber imaginației…
Nu este nimic mai firesc ca, atunci când doi oameni se plac și se doresc, să nu mai existe nici depărtări și nici inhibiții. Am s–o strâng cu putere la piept, am s–o sărut pătimaș, buzele noastre vor fi lipite multă vreme ca o singură gură.
Deja alergam pe plaja aurie, ca să o găsesc mai repede, să nu pierd nici măcar o secundă din timpul regăsirii, să obțin o clipă de iubire în plus.Inima îmi bătea cu atâta putere de părea că este pe cale să–mi sară în orice clipă din piept, când …
Eram pregătit pentru întâlnirea cu „fata din vis” – fata pe care o căutasem o viață întreagă și care, ca prin minune, în sfârșit, apăruse. Acum era la doi pași de mine, singură, privind în larg. Într–o clipă am ajuns în spatele ei și, fără să mai gândesc, am luat–o în brațe.
Cred că se aștepta să fiu eu și nu a tresărit. Aveam să aflu mai târziu că mă văzuse de la distanță, cum alergam pe plajă în urma pașilor ei. Probabil că și ea mă căutase o viață întreagă.
Strângând–o cu putere în brațe, de parcă cineva voia să mi–o răpească, i–am prins ușor lobul urechii între buzele fierbinți. Mâna dreaptă mi–a plecat lin de la ceafa ei către creștet prin părul bălai, în care toate florile își lăsaseră mirosul lor parfumat.
Apoi mâna mi–a coborât pe fruntea ei fină, cu degetele larg răsfirate atingându–i pe rând năsucul și pomeții feței, din nou fruntea, tot repetând această mișcare circulară ca într–un ritual magic de iubire. Mâna stângă îmi rămăsese lipită de talia ei, ca o ancoră pe fundul mării. Sărutându–ne pătimaș, ne–am așezat pe nisipul cald, între barca pescărească, transformată în paravan și marea care ne păzea de toate relele Lumii.
Am început să o sărut pe gât, pe frunte, pe năsuc, și ea îmi răspunde cu aceeași pasiune, mângâindu–mi pieptul musculos…
Ești „fata din vis” și cred că fluturii din stomac au ieșit la lumină. Sunt cele mai frumoase momente în aceste vremuri tulburi, povestea noastră ne ține pe linia de plutire și îmi doresc să te întâlnesc… Am plecat în căutarea ta, îți urmăresc pașii pe nisip, îți simt mirosul în briza mării, îți aud glasul în țipătul pescărușilor, îți simt gustul în aroma algelor, pielea catifelată și lucioasă în finețea perlelor, te caut neîncetat până am să te găsesc. Clipe de foc care vor îngheța Timpul!
Aş vrea să privesc marea de acasă, cu orizontul plin de speranţă, cu albastrul ei sublim, cu freamătul valurilor încinse de furia adâncurilor care se revarsă peste nisipul alb al plajelor, cu răsăritul care te trezeşte la viaţă şi apusul care îţi răsplăteşte truda. Şi asta chiar dacă, de multe ori, răsăritul şi apusul sunt doar iluzii optice ale Soarelui. Dar marea îmi vorbeşte, prin glasul cristalin al valurilor oarbe, prin urmele paşilor pe nisip, fără să fie măturate de alte valuri, iar mai apoi se pierd în depărtare, spulberând rădăcina apei, antrenând în furia lor nisipul adâncurilor, care se scurge, ca într-o clepsidră, luând cu el şi oceanul, într-o mişcare ritmică pentru călătoria peste timp. Mi-e dor de mare, dar nu-mi place să o privesc! Mă sperie frigul, furia şi adâncurile ei.
Scriitorul avusese un vis urât… se făcea că plecase singur cu o ambarcațiune pe mare, iar marea se înfuriase pe singurătatea lui. Îi zdruncina cu valurile ei năprasnice idealurile, credința, viața… Se juca cu el precum un monstru hidos rânjind bucuros în fața slăbiciunii lui.
El, Scriitorul, fusese pus la grea încercare de necruțătoarea mare, cu ipocrizia ei.
Din adâncul ei se revărsa Răul, Întunericul care țâșnea ca un vulcan, scuipând doar mânie, îndemnându–l să renunțe la viață și la tot ce era admirabil în ea. Plutea la nesfârșit printre valuri. Nici ele nu–l puteau doborî, nici el nu se lăsa învins…
Monstrul hidos spera ca la un moment dat Scriitorul se va supune și va abdica de la luptă.
Dar se înșelase… Scriitorii nu dispar niciodată, pentru că ei sunt nemuritori. Și chiar dacă, în drumul lor spre victorie, trebuie să înfrunte marea, întunericul, răutatea, Dumnezeu le va răsplăti încercarea și lupta, dându–le forța de a reuși.
(fragment din romanul „Povești de iubire în vremuri de război”, Lucian Ciuchiță, în curs de apariție la Editura ”Ecou Transilvan”).
MN: Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român. S-a născut la 10.02.1969, în Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță, ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat), era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea, in 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). In 1999, obține doctoratul in Cibernetică și Statistică, la ASE Bucuresti.
A lucrat in Televiziunea Română, in perioada 1990-2002, ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A inceput activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus”, imediat după revolutia din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. In iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. După realizarea a două filme documentare, este primit in Uniunea Cineaștilor din România, iar în mai 1991, în Asociatia Dramaturgilor de Film.
A realizat peste 1000 de reportaje și sute de emisiuni, cele mai cunoscute fiind: „Lege și fărădelege”, „Transfocator”, „Actualități”, „Poliția in acțiune”, „Bună dimineața”, precum și rubrici în cadrul altor emisiuni de cultură și artă.
A fost profesor universitar și a predat Statistica și Modelare Economica la ASE, Universitatea Româno-Americană și Universitatea N.Titulescu. De asemenea, a predat Economie la Academia de Poliție. In momentul de față este cercetător stiințific asociat la Academia Română.
Ca scriitor, debutează in 1996, cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu, cu care a avut o frumoasă colaborare, in ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri” și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat in 2005. In perioada 1997-2006 a publicat mai multe cărți economice și o analiză a fenomenului terorist contemporan.
A scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. Până in momentul de față, a publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri. Cele douăsprezece romane se găsesc în toate librăriile din România și se bucură de aprecierea cititorilor.
Iată o listă cu acestea: Insula Purgatoriului (roman distopic); Copoiul din Cardiff (roman polițist-filozofic), Taifun in adancuri (thriller), Gemenii lui Bormann (roman istoric), Celeste-Planeta Purgatoriului (SF, fantasy), un volum de eseuri filozofice intitulat “Monada Ratiunii”, romanul pamflet “Deșertul fluturilor albi”, Submarinul teroriștilor (roman de spionaj) si romanul semi-autobiografic, “250 de kilometri si un secol de amintiri”, “Pasărea de Foc a tinereții” (roman), “Plutonul nătăfleților si alte povestiri”…, “Cercul Negru”.
In 25 iunie 2019, a fost lansat romanul “Cuțitele rosii”, la Muzeul Național al Literaturii Române. Romanul “L’ile du purgatoire”, lansat la Salon du Livre-Paris in data de 17 martie 2019, se bucură de recunoaștere internațională, fiind promovat in țările francofone. Romanul amintit a fost lansat și la Salon du Livre de Montreal 20-25 noiembrie, 2019… De fapt, o dublă lansare, doarece cel mai recent roman, „Ce caută povestea mea în filmul lor”, a fost lansat in data de 24 noiembrie 2019, la Târgul Gaudeamus.
Lucian Ciuchiță este cunoscut internațional și pentru procesul de plagiat pe care îl are cu 5 case de producție de la Hollywood, care au realizat filmul Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone in rolurile principale. Producatorii filmului au folosit scenariul lui Lucian Ciuchiță, dar au uitat să-l treacă pe generic și, desigur, să-i plătească drepturile cuvenite. Un proces inechitabil care durează de sase ani și acum se află pe rol la Curtea de Apel București.
MN: Poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News.
Mangalia News, 17.07.2020.
