Oda Prunei – versuri si interpretare: Sorin Poclitaru.
O, Doamne, care faci așa minune,
Slăvit să fie-n veci numele tău,
Că ai lăsat pe drumul spre Zalău
Atâția pomi în care-atârnă prune.
Aceste fructe bune în budincă,
În tarte, în magiun sau în găluști,
Sunt minunate numai când le guști
Sub forma lor lichidă de pălincă.
Te-ai îngrijit și-ai răsădit copaci,
Pe orice șanț, pe orice deal, Mărite
Și astfel vezi doar fete fericite
Și nu există nici bețivi săraci.
M-am tot uitat la ceilalți pomi, subțire,
Abia de vezi trei-patru verzăciuni,
Nu bogăție, cum ai dat la pruni,
De-atârnă ca turbatele-n neștire.
Au pus țăranii bețe ca proptea,
Să nu se rupă crengile de roadă
Și stau la pândă, una să nu cadă
Și le stropșesc cu ciudă:” Noa, așea!”
La fiecare casă e-un cazan
Și toamna, când se termină borhotul,
Miroase drumul spre Zalău cu totul,
A țuică, de te-mbată la volan.
Pe-aici nu vezi divorțuri numeroase,
Că, dacă e răchie din belșug,
Bărbații stau acasă și nu fug,
Că li se par nevestele frumoase.
Așa că, Doamne, dacă suntem buni
Și-ți ascultăm de toate cele sfinte,
Fă o minune, te rugăm fierbinte
Și pune-n toată țara numai pruni.
de Sorin Poclitaru, 18 iulie 2018.
Mangalia News, Duminică, 01.09.2019.
