Cornel Udrea: Într-o zi, în timp ce se chinuia să urce un deal, sub asprimea unor înjurături și a biciului prea vioi, calul se opri, întoarse capul și îi spuse țăranului-vizitiu: “Măi, animal prost și neșcolit, cu dinți stricați și o halenă criminală, suferind și de o bromhidroză gigantescă, ce duce la sinuciderea olfactivului, dacă mai dai în mine, dintr-o cutumă imbecilă, jur că la prima ocazie îți f..t o copită antologică, de ai să dai în parkinson estetic și ai să faci platfus la amigdale! Scoate-mi, IMEDIAT, toate aceste accesorii de tracțiune mecanică!”
Țăranul, în pragul infarctului, căutînd pe unde să mai respire, îi îndeplini dorințele omenești, după care o porni pe jos, într-o direcție ulterioară, fiind recuperat din apropierea orașului. Era într-o stare de profundă prostrație, privind într-o zare numai de el știută.
Părerile au fost multe și împărțite: l-a răzbit băutura proastă, l-a terminat concertul lui Fuego, din urmă cu o săptămînă, sau a fost lovit în cap.
Nu a răspuns nici la întrebările echipajului de poliție, nici chiar soției sale, ce ajunsese să îl amenințe că îi f..te o copită antologică, stătea acolo pe marginea șantului, nemișcat, propunere de bust, avînd lîngă el cîinele, o namilă plină de ciulini în blană, cu o coadă folosită ca evantai, pentru obrazul încins al stăpînului.
Lumea a stat ce a stat, apoi fiecare s-a dus în treburile sale.
Spre seară, țăranul se ridică, și începu să-și pipăie buzunarele, oftînd des, patetic: ”Unde-s banii, unde mi-s banii?”
Cîinele, după ce contribui la udarea unui pomișor orfan, se apropie și îi spuse: “Banii sunt la mine, astăzi nu mai bei nimic. Marș acasă!”
În scurtă vreme, țăranul a fost dus la o casă de sănătate, unde povestea tuturor despre calul și cîinele vorbitori, ceea ce a dus la creșterea dozelor de tranchilizante.
Un ziarist curios, dornic de celebritate, se duse direct la grajd, unde îl găsi pe cal mîncînd plictisit niște fîn pricăjit.
– Calule, nu cred că știi să vorbești! Animalele nu vorbesc!
Calul întoarse capul spre el și, suflecîndu-și buzele, arătîndu-și dantura nevizitată de colgate, îi spuse:
– Oportunist mic și jegos, mă cheamă Vasîle! Nu ai niciun motiv să mă tutuiești, ești unul dintre ziariștii care vorbesc, dar nu spun nimic!
Ziaristul ieși din grajd, clătinîndu-se, total dezorientat. Cîinele se apropie de el și, uitîndu-se în jur, îi spuse: “Încet, băiețaș, te conduc eu pînă la gară”.
Mangalia News, 31.08.2019.
