”Astăzi s-a stins din viață domnul Petrovici Petru Pavel, sau domnul Paul, după cum il cunoșteau sătenii din 2 Mai. Cascador si pictor talentat. Dar mai ales un om devotat Maestrului Sergiu Nicolaescu, pe care il venera. Eram copil, cand Maestrul si-a ridicat casa pe Aleea Actorilor, la 2 Mai si cand, odata cu casa dumnealui, a apărut în peisaj și domnul Paul. L-am perceput mai intai ca pe un îngrijitor al casei, un om bun la toate, un administrator, si-apoi am aflat ca de fapt fusese cascador si lucrase impreuna cu Maestrul Nicolaescu in cinematografie.
Parca ma vad, într-un grup de fete, adolescente, intalnindu-ne cu marele actor intr-o plimbare de duminică dupa amiaza si realizând abia după ce am trecut pe lângă el cine era personajul. Oare trebuia sa-l salutăm? Oare trebuia sa-i cerem autograf? Oare ce ar fi trebuit să facem sau sa spunem in prezenta lui? Intamplator aveam in mana “Panza de paianjen” a Cellei Serghi și ne-am gandit noi că acel volum merita un autograf. Si ne-am intors si am devenit musafirele Maestrului. Si l-am cunoscut pe domnul Paul. Un bărbos mic de statura, care la prima vedere nu-mi inspira absolut nimic. Dar ascultandu-l, cunoscandu-l, am descoperit o galaxie intreaga intr-un suflet chinuit si singur. Un om deștept și mândru, un artist.
La moartea Maestrului, a avut neșansa de a fi evacuat din casa pe care o iubea si in care pusese tot sufletul sau. A ajuns un om al străzii, iar maine il vom îngropa ca pe un caz social.
– Au apus stelele, Maestre! Iar galaxia s-a stins. Si inca odata, am simtit gustul amar al mizeriei, al neputinței si al deznădejdii”. (Liliana Ivan).
Mangalia News, Luni, 10 iunie 2019.
