După ce Dobrogea a fost ocupată de otomani în 1417, ultimii 150 km ai Dunării până la vărsarea în mare au fost sub autoritate turcă. Pe măsură ce s-a dezvoltat comerțul, și Dunărea a început să fie tot mai mult folosită pentru tranzitarea mărfurilor din și spre Europa Centrala, a apărut ideea de a scurta aceasta ruta spre Marea Neagră – prin construcția unui canal intre Cernavodă și Constanța. Este o idee veche, aceea de a construi o legătură directa intre Dunărea de Jos și Marea Neagră, care a apărut din mai multe motive.
În primul rând, datorita numeroaselor dificultăți de navigație pe cele trei brațe principale ale Dunării la ieșirea spre mare; în al doilea rând, datorita scurtării substanțiale a distantei spre mare; și nu în ultimul rând datorită problemelor specifice încărcării și descărcării vaselor. Toate cele trei brațe ale Dunării (Chilia / Sulina / Sf. Gheorghe) au prezentat probleme mari pentru navigație; brațul Chilia este cu adâncimea cea mai mare, însă ieșirea la mare era extrem instabilă și periculoasă pentru navigație.
Înainte de cel de-a Doilea Război Mondial, rușii au folosit pentru legătură Odesa – Dunăre cel de-al doilea brat de la Oceakov, pentru a nu evita riscurile de la brațul Chilia. Brațul Sulina nu era suficient de adânc pentru a permite vaselor maritime mari sa ajungă la Brăila / Galați unde trebuiau sa fie încărcate / descărcate. Iar localitatea Sulina este izolata de rețeaua de cale ferată română.
În final, brațul Sf. Gheorghe este cel mai puțin adânc, are multe curbe și este impracticabil pentru vase maritime.
După ce Rusia a anexat Basarabia 1812 aceasta idee a primit implicații strategice și politice deosebite – mai ales după pacea de la Adrianopol în septembrie 1829, când Rusia și-a asumat controlul gurilor Dunării.
În martie 1829 a luat ființă la Viena compania de navigație pe Dunăre DDSG; în scurt timp Dunărea a devenit și o cale de navigat spre Marea Neagră; DDSG (Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft) a deschis curse regulate de la Viena via Galați / Constanța la Smyrna și Constantinopol – și de asemenea spre Levant și Egipt [1].
1837: Guide de Voyage a Constantinople, sur le Danube / Navigation des Pyroscafes:
Ziarul german “Allgemeine Zeitung” publica regulat orarul DDSG spre Dunărea de Jos și Constantinopol – via Constanța; aici un extras din 1840. [2]
Curse săptămânale; o săptămâna prin Galați, cealaltă prin Cernavodă cu transbordare la Constanța; Dobrogea era traversata cu care. Durata cursei Budapesta – Constantinopol: 10 zile (prin Galați) și 11 zile (prin Constanța).
Continuarea, AICI.
Autor: Ing. Dan-Eugen Sambra.
