Florin Iordănoaia: Începe şcoala…
Pe vremuri, şcoala începea la 15 septembrie. Acum începe cînd vor miniştrii sau secretarii de stat de la preuniversitare… O fi bine, o fi rău, că nu mai începe la timp? Pentru turism şi elevi, e rău! Pentru cine o fi bine? Dacă nu se mai respectă tradiţia, atunci ce se mai respectă? Mai avem tradiţii?
Am întrebat azi trei elevi, dacă le place la şcoală?
Primul, elev în clasa a doua, mi-a spus că nu-i place! L-am întrebat, de ce? Mi-a răspuns că învăţătoarea e rea. Că lui îi plac materiile, îi place să scrie, dar doamna e rea, a luat jucăriile unui coleg şi le-a aruncat pe fereastră… Ce impresie şi-a făcut!
A doua, elevă în clasa I, mi-a spus că nu-i place la şcoală, că are mult de scris şi de citit. Mi-a spus zîmbind şi i-am spus că nu o cred. Mi-a repetat că nu îi place, dar va merge la şcoală …
A treia, elevă în clasa a-V-a, mi-a răspuns că-i place la şcoală, că-i place să înveţe. Dacă al treilea răspuns era previzibil, cunoscînd-o pe protagonistă, primele două m-au surprins! M-au surprins prin faptul că au fost sincere, că veneau de la copii de care familiile lor se ocupă, le oferă totul şi îi ajută cu orice.
Am fost tentat să trec peste răspunsurile lor, dar mi-am adus aminte că şi eu am fost etichetat ca fiind un „profesor rău, exigent, exagerat cu astronomia, că le dau foarte mult de învăţat etc…”. Totuşi, nu sînt primii elevi care spun că nu le place la şcoală. Am văzut multe reportaje printre elevi şi mulţi răspundeau la fel. Dar cei mai mulţi dintre ei nu vorbesc! Ei fac! Chiulesc de la ore, rămîn corigenţi, repetenţi, se retrag din şcoală sau nu promovează la Bac. Plus altele şi mai grave!
Ce şcoală mai e asta, în care procente mari de elevi nu o mai iubesc, nu o mai doresc, nu o mai respectă? Îmi aduc aminte că pentru mine era o satisfacţie să merg cu mama la librăria din oraş şi să îmi cumpăr rechizite, în ultimele zile ale vacanţei de vară. Ce fericit eram cînd veneam cu ele acasă şi chiar dacă în anii mai mari, nu îmi mai cumpăram chiar toate rechizitele, tot era un prilej de bucurie.
Apoi la începerea anului şcolar eram atît de fericit… Poate că era o fericire inconştientă, poate era ireală, dar aşa începeam în fiecare an, cel puţin pînă în clasa a-VIII-a. La liceu a fost altfel, uneori parcă nu îmi mai doream să începem cursurile. Dar şi acolo mă bucuram de întîlnirea cu colegii, cu cadrele didactice şi mai ales cu unele dintre ele…
Ce se întîmplă cu şcoala astăzi? Ce mai reprezintă ea pentru cetăţeni? Cred sincer că nu mai este respectată, că nu i se mai acordă importanţa pe care cred că o avea cu 30-40-50 de ani în urmă. De ce s-a ajuns aici? Motive sînt destule, de la sărăcia cronică a unor mase mari de oameni, pînă la nesimţirea unora care cred că au reuşit în viaţă şi fără prea multă şcoală. Dar culmea e că ultima categorie de cetăţeni, s-a umplut de diplome de licenţă şi de master. Unii au şi doctorate! La ce le trebuie, dacă tot nu acordă nici o importanţă şcolii, ci şmecheriei şi hoţiei? Trofee, probabil!
Desigur că sînt multe motive pentru care respectul pentru şcoală a căzut în prăpastie! De la şcolile vechi, nerenovate, nemodernizate, cu closet în curte, pînă la fondul clasei, doamna care este prea exigentă, profesorii care nu predau nimic şi cheamă elevii la meditaţii pe bani mulţi, pînă la atitudinea tuturor factorilor de răspundere, care nu prea răspund la strigătele şcolii şi ale elevilor.
Nu am uitat de salariile de mizerie din învăţămînt, de lipsa de perspective şi limita de sărăcie în care trăiesc multe cadre didactice. Am tot auzit întrebarea „de ce stau în învăţămînt la bani puţini şi nu îşi caută ceva mai bun?”. Dar realitatea e că, în cîţiva ani, nu vor mai fi educatori, învăţători şi profesori. Meseria a devenit atît de neatractivă, că mă mir că încă mai vin absolvenţi de facultăţi la examenele de titularizare. Cîţi vor mai veni!
Le-am spus recent unor elevi, că diferenţa dintre mine şi colegii mei din şcoala generală a făcut-o faptul că eu am citit în vacanţă, că am citit mai mult decît unii dintre ei. Chiar dacă aveam rezultate bune, mai mulţi elevi din aceeaşi clasă, în timp, doar cîţiva ne-am depăşit condiţia iniţială. Au fost alte vremuri, dar şi alte restricţii, alte provocări.
Acum, ce se întîmplă cu cea mai importantă instituţie a ţării? Cît este inerţie şi cît trebuie să fie menţinut, cît trebuie schimbat? În bine, nu în rău sau în mai rău!
Ştiu că sînt şi alte păreri, că sănătatea, armata, biserica etc, sînt mai importante. Sînt ferm convins că şcoala e cea mai importantă instituţie şi că educaţia este primordială. Restul vin după şcoală!
Peste cîteva ore începe şcoala! Aveţi grijă de şcoală şi de învăţătură, singura care ne transformă cu adevărat! Nu lăsaţi şcoala pe ultimul loc!
E pe primul!
Un an nou şcolar frumos şi un pas înainte pentru toţi!
Florin Iordanoaia, Luni, 10 septembrie 2018.
Dom’ profesor, salutari de la un fost elev. Parearea mea e ca nu ati fost exigent si Navigatia Astronomica a fost o materie frumoasa. Mi-a parut chiar mai interesanta decat celelalte “navigatii” ( poate de aceea am avut o nota mai mare 🙂 ).
Bun articolul ! Multa sanatate!