‘Avem o țară frumoasă. Dar cum ajungem la ea?’.
Plaje spectaculoase pe litoral, ascunse de ochii turiștilor din cauza nepăsării tuturor. La mare nu înseamnă doar Mamaia, petreceri, baldachine şi frapiere pe plajă. Înseamnă şi locuri uitate, unde natura îşi vede în tihnă de mersul ei.
Schimbarea ajunge încet-încet şi acolo, dar fără grijă şi planuri concrete, putem pierde tot ce avem acum.
Am luat drumul unor destinaţii ameninţate de nepăsare şi haos. Am mers spre sudul litoralului, dar până să ascultăm marea şi ce au de spus autorităţile de acolo, am făcut din nou cunoştinţă cu Autostrada Soarelui şi cu drumurile care merg spre plaje.
Autostrada Soarelui, sau A2 așa cum este ea cunoscută, are 210 kilometri de asfalt.
E drept că, până la asfalt, mai bine de jumătate de oră infrastructura… dă în gropi.
Haos în trafic și nebunie în benzinării pe drumul spre mare
Chinul autoturismelor mai ia o pauză, în benzinării. Nervii şoferilor, nu.
Un sfat pentru toţi cei care pleacă la mare: faceţi-vă plinul de carburant în oraşe şi nu pe Autostrada Soarelui.
Într-o benzinărie am numărat aproximativ 60 – 70 de maşini, iar timpul de aşteptare este enorm, între 45 de minute şi o oră.
Trei ore la volan, o oră în benzinărie şi, gata, suntem la mare. La mare distanţă de plajă, însă.
Blocaţi între Eforie şi Tuzla, într-o coloană kilometrică.
Am parcurs o distanță de numai 12 kilometri în… trei ore. Matematica simplă ne arată că mai repede ajungeam pe jos.
Acum trebuie să mai găsim doar plaja de la Tuzla. Se vede doar din avion. Pe pământ, nu ne iese în cale niciun indicator.
Plaja spectaculoasă de la Tuzla, drum prin lanul de floarea-soarelui
La fel ca orice turist, i-am întrebat pe localnici cum putem ajunge la spectaculasa plajă de care toată lumea vorbește.
Oamenii ne-au oferit indicații până la un punct. Am ajuns într-un loc în care asfaltul s-a terminat și am avut de ales la stânga sau la dreapta.
În oricare dintre direcții, drumul era la fel. De pământ, foarte prost și situat în mijlocul unui câmp de floarea-soarelui.
N-am mai avut răbdare nici măcar pentru un selfie în lanul de floarea-soarelui. Marea e prea aproape şi, în sfârşit, suntem turişti pe litoralul românesc.
Spre deosebire de stațiunile din nordul litoralului, pe plaja de la Tuzla oamenii sunt mult mai relaxați, cu mult mai puține fițe și cu poftă de viață.
Suntem într-un loc liniştit, unde nu există şezlonguri sau vânzători ambulanţi. Doar turiştii şi marea.
Plaja de la Tuzla este una dintre puținele plaje sălbatice și una dintre cele mai frumoase de pe litoralul românesc.
Nu există terase unde să duduie muzica şi se aude doar zgomotul valurilor care se lovesc de ţarm.
Unele lucruri se schimbă, orice ai face. Totul e să nu te ia prin surprindere. Adică… să ai o strategie.
“Nu avem nicio strategie. Până la sfârșitul anului vom avea o strategie în turism care va cuprinde obligatori și acest sector al litoralului Mării Negre”, a declarat Bogdan Trif, ministrul Turismului.
De cealaltă parte, autoritățile locale își doresc să păstreze autenticitatea locului.
“Nu vrem să fie cârciumi, terase, pizzerii, doar acest sat pescăresc unde omul poate să mănâce numai produs local, peștele prins din mare”, a precizat Constantin Ban, viceprimarul comunei Tuzla.
Strategii, dorinţe şi visuri. Nimic concret însă. În viaţa reală, guvernează haosul.
