Excelent organizată de Ambasada României la Tirana, dezbaterea despre Dora d’Istria, din recentul 29 iunie, a cunoscut participarea a zeci de aromâni (unii sosiţi de la 400 de km distanţă) şi albanezi, viu interesanţi de cea mai fascinantă personalitate feminină din a doua jumătate a secolului romantic: principesa română Elena Ghica (1828-1888), foarte celebră în Lumea Veche şi în Lumea Nouă, sub pseudonimul Dora d’Istria.
Discuţiile s-au axat pe versiunea românească a volumului scris de remarcabila cercetătoare Roberta Fidanzia, publicat la editura DRENGO, din Roma, prin grija istoricului Angelo Gambella. Emblematic rămâne faptul că există un număr ― tot mai subţire, din fericire ― de persoane care nu cunosc sau nesocotesc voit cercetările aprofundate făcute de Victor Papacostea, în secolul trecut.
Excelentul istoric citat a demontat, cu documente, povestea tipic romantică prin care orgolioasa prinţesă valahă a ţinut să ascundă faptul că principii domnitori Ghica descindeau din foarte bogatul proprietar de turme de oi Grigore Ghica, aromân trăitor în Albania, la cumpăna secolelor al XVI-lea cu al XVII-lea. Primul născut al acestuia, Gheorghe Ghica, ajuns în Fanar, a dobândit cu foarte consistente sume de bani tronul Moldovei, apoi, pe acela al Valahiei. Căsătoriile cu tinere aristocrate din principate au accentuat devotamentul faţă de străvechiul pământ al Daciei Felix.
Se cunoaşte: Celebra familie florentină de’ Medici descindea din comercianţi deveniţi bancheri foarte avuţi, tot bancheri medievali au fost la origine senezii Chigi, iar concitadinii lor din familia Borghese fuseseră, în secolul al XIII-lea, negustori de lână.
De extracţie provenţală modestă au fost şi primii Torlonia, titlul de principe abruzzez datând din zorii secolului al XIX-lea (iar lista exemplelor fiind amplă). Însă ― drept este ― Dora d’Istria, principesă de sânge, avea în familie zece domnitori, trei prim-miniştri (unul fiind chiar tatăl ei), universitari, prelaţi, scriitori, diplomaţi, oameni de ştiinţă. Cert rămâne că informaţiile se cuvine să le extragem prin documentare temeinică, nicidecum exclusiv de pe Wikipedia şi din pagini pline de fantezii roz bonbon ca justificare autobiografică.
Aşadar, zece au fost domnitorii aparţinând dinastiei Ghica.
Urmaşii destoinicului domnitor Gheorghe Ghica (anii vieţii: 1600-1664), s-au succedat astfel: pe tronul de la Iaşi, patru descendenţi, tot patru au domnit în ambele principate, iar unchiul preferat al Elenei Ghica ― Alexandru Dimitrie Ghica ― a fost domn, la Bucureşti (1834-1842, apoi, între 1856-1858, revenind cu rang de caimacam).
Soţia principelui domnitor Constantin Moruzi a fost o Ghiculeasă, unchiul ei fiind eroicul domnitor din familie, Grigore Ghica al III-lea, decapitat de turcii aflaţi în complicitate cu nemiloasa ţarină Caterina cea Mare a Rusiei şi cu avida împărăteasă Maria Teresa. Prolifica împărăteasă vieneză (a avut cinci fii şi 11 fiice) obţinuse anexarea Bucovinei, cu toată împotrivirea lui Grigore Ghica al III-lea, mazilit şi ucis sub ochii imbrohorului.
Geniala scriitoare şi gânditoare Dora d’Istria a fost inclusiv o remarcabilă pictoriţă, talentată muziciană, o demnă de admiraţie mecenată şi autoare de strălucite gesturi de binefacere.
Autor: prof. univ. dr. Viorica Bălteanu, Timișoara.
Vă invităm să citiți și Ziua de Vest: Cu sprijinul Ambasadei României la Tirana, prof. Viorica Bălteanu își va lansa cartea în Albania
Mangalia News, 04.07.2018.
