CUGET LIBER: În primăvara anului 1962, cu prilejul săpăturilor realizate pentru construirea unui bloc de locuinţe în perimetrul fostei gări a oraşului Constanţa, a fost descoperit un depozit de opere sculpturale ce conţinea 24 de statui şi basoreliefuri de marmură. Iniţial, un muncitor a descoperit capul unei statui feminine, iar după ce au fost anunţaţi arheologii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa (MINAC), a fost efectuată o cercetare sistematică de salvare.
„Acolo s-a săpat o secţiune cu lungimea de şase metri şi o lăţime de patru metri, în jurul statuii descoperite. Pe măsură ce secţiunea s-a adâncit, arheologii au descoperit şi alte statui de marmură. În total, sunt zece statui şi 13 basoreliefuri reprezentând divinităţi, dar şi un altar de mici dimensiuni.
Au fost identificate următoarele zeităţi: Fortuna cu Pontos, Cybela, Bacchus, Mercur, Esculap, Isis, Diana, Selene, Hecate, Graţiile, Nemesis, Dioscurii, Cavalerul Trac şi Mithras. Împreună cu acestea, a fost descoperit şi un şarpe încolăcit, cu un cap fantastic, aşezat pe un soclu circular, aflat într-o stare de conservare foarte bună.
Şarpele are cap de ovină, ochi ficşi, asemănători unui câine de pază, urechi şi plete umane, corpul acoperit cu solzi şi coada terminată cu un smoc de păr. Înălţimea statuii este de 66 cm, iar diametrul soclului este de 50 cm. Lungimea şarpelui este de 476 cm. Capul este susţinut de o bară lucrată în spirală, cu lungimea de 8,5 cm”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, directorul MINAC, cercetător ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc.
Despre cultul şarpelui, se ştie că ar fi de origine orientală, însă, în mitologia greacă, şarpele apare în mai multe ipostaze: independent, ca atribut al unor divinităţi sau ca o formă pe care o pot lua unele divinităţi.
Spre exemplu, zeul Glykon a fost adorat ca un nou Esculap începând cu jumătatea secolului al II-lea p. Chr. Şarpele era considerat a fi protectorul locurilor sfinte.
„Măreţia şarpelui descoperit la Constanţa, precum şi privirea sa severă şi neclintită îl plasează în categoria şerpilor adoraţi ca divinităţi binefăcătoare. Statuia a fost realizată în a doua jumătate a secolului al II-lea p. Chr. sau la începutul secolului al III p. Chr. Sculptura este de o fineţe şi o minuţiozitate de execuţie deosebite şi este cea mai importantă statuie din tezaurul descoperit. Artistul a înscris şarpele în liniile unei scheme geometrice clasice, fapt ce confirmă păstrarea vechilor tradiţii ale artei elene. Cercetătorii sunt de părere că această lucrare, unică în lume, a fost realizată într-un atelier al cetăţii Tomis”, a completat directorul MINAC.
Mirabela ŞERBĂNESCU, cugetliber.ro, 02.07.2018
