Sorin Mihai: Deoarece nu dispun de timpul liber al altora pentru a sta pe Facebook și a dezbate, voi reuni într-o postare trei dintre temele apărute de curând în spațiul public:
1) Evident că m-am opus alocării de 2 milioane de lei pentru reabilitarea căminelor. În primul rând, pentru că (dacă nu își amintește domnul consilier) s-a solicitat ulterior accesarea de fonduri guvernamentale pentru aceeași reabilitare (intenție despre care eram informat în momentul votului). Logica este simplă: cheltuim banii din bugetul local sau mai întâi încercăm să atragem finanțări externe? În al doilea rând, pentru că eu identificasem cei 100 de mii de lei pe care să îi alocăm (și discutasem cu executivul), bani ce au fost relocați din altă linie bugetară.
Dacă voia „distinsul” coleg să mute 2 milioane de lei, trebuia mai întâi să identifice zona bugetară de unde să îi preia, cu argumentare clară. Nu îi mută dintr-un buzunar personal în altul. Apropo, îmi amintesc că negociasem cu dumnealui pe această temă și îmi promisese că va face „lobby” pentru a aduce bani pentru reabilitare de la consiliul județean.
Dacă tot vorbim de „lobby”, îl întreb: a intervenit pe lângă ministrul Shhaideh (a susținut adesea că are o influență puternică pe lângă miniștrii PSD) pentru ca Mangalia să primească banii solicitați de la guvern? Câți bani a adus în doi ani de mandat pentru Mangalia (îi solicit și dovezi, căci am auzit fabulațiile), dacă tot susține că are influență asupra consiliului județean, guvernului, parlamentului european, multinaționalelor etc? Poate să prezinte măcar un singur proiect de HCL pe care l-a scris personal sau într-un grup de lucru, de când este consilier local?
2) A doua temă de discuție se leagă strâns cu prima și cu a treia. A fi util comunității nu înseamnă a sta pe Facebook toată ziua și a spune vrute și nevrute, având unicul scop de a atrage partizani. A fi util comunității înseamnă să faci ceva, arătând că se poate. Am înțeles că unii se luptă zi de zi cu „monștrii”, că sunt „câinii de pază” ai societății. Dar cu ce preț și cu ce scop? Cel mai simplu este să arăți ce nu se face. Este iarăși foarte ușor să învrăjbești și să te opui oricărei idei (venind cu fel de fel de pretexte).
Cel mai greu este să faci, cu adevărat, ceva. Iar pentru a arăta ce faci, trebuie să aduci dovezi palpabile, să te lupți pentru proiectele personale CARE TREBUIE SĂ AIBĂ O FORMĂ, O JUSTIFICARE ȘI O ARGUMENTARE ÎN SCRIS (și nu ca text al vreunei postări, ci ca document înregistrat sau măcar înaintat către primărie). Poate să prezinte vreunul dintre „salvatorii Mangaliei” prin ce s-a implicat concret, nu din spatele tastaturii, în realizarea vreunui obiectiv al comunității?
3) La o simplă verificare, se va constata că nu eu sunt primar, ci tot Radu Cristian. Se ridică o altă discuție de logică simplă: populația și-a ales primarul și nu eu sunt acela. Aș fi avut numai de câștigat electoral dacă 4 ani de zile aș fi blocat orice proiect al primăriei (sub diverse pretexte), pentru ca apoi să arăt că nu s-a făcut mai nimic. Dar aceeași retorică (faptul că nu s-a făcut mai nimic) am avut-o în campanie. Cu toate acestea, primar este tot Radu Cristian.
Două întrebări la fel de simple decurg din starea de fapt: rolul meu, în calitate de consilier local (nedevenind primar, în urma alegerilor) este să arunc paie pe foc și să contribui la transformarea orașului în „sat cu blocuri” (cum zicea un comentator) sau să caut soluții pentru ca Mangalia să iasă din starea pe care am acuzat-o în campania electorală? Comunitatea ar aprecia și ar fi ajutată de o continuare a războiului cu scopuri meschine dintre consiliul local și primar, război care a durat 10 ani de zile?
Multe nu se fac în Mangalia. Că este de vină primarul, consiliul local, guvernul sau mai știu eu ce altă instituție – putem da vina unii pe alții la nesfârșit. Important este ceea ce facem fiecare dintre noi, astfel încât să nu se continue această stare. Înainte să pozăm în „salvatori” ai Mangaliei, trebuie să muncim. În loc să ne războim într-un discurs al urii, trebuie să ne dovedim capacitatea de comunicare constructivă.
Înainte să aruncăm cu pietre, trebuie să ne gândim dacă suntem îndreptățiți să ne considerăm „fără prihană”, utili cu adevărat. Rolul decidentului nu este acela de gazetar, ci de a veni cu soluții pertinente, de a contribui la realizarea proiectelor și de a-și asuma deciziile luate.
Din campanie negativă se câștigă cel mai ușor, fără efort, o spune orice curs de politică. De aceea și termenul „politică” a căpătat sens negativ. Cel mai greu este să discuți argumentat, să construiești, să dezvolți. Mai puțin contează cine a fost, cine este și cine va fi primar, consilier local sau parte din executivul administrativ. Cu adevărat important este încotro vrem să ducem Mangalia.
Postarea integrală o puteți vedea aici.
Alte articole pe această temă:
Materialele apărute în ultimile zile despre acest subiect, pot fi citite aici.
Mangalia News, Miercuri, 25 aprilie 2018.
