Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Mangalia.
Intrarea României în Primul Război Mondial, în anul 1916, a însemnat un lung şir de suferinţe pentru locuitorii oraşului Mangalia, oraş care, în toamna aceluiaşi an, a fost bombardat de pe mare. Astfel, populaţia a fost nevoită să se retragă în Pădurea Hagieni, iar de aici mulţi au luat drumul refugiului spre Moldova, lăsând gospodăriile pradă inamicului.
Printre clădirile afectate în urma bombardamentelor s-a numărat şi actuala Biserică „Sfântul Gheorghe” din Mangalia, a cărei construcţie, în acel moment, se apropia de final, lucrările ajungând până aproape de turle. Din nefericire, prima victimă a bombardamentelor a fost şeful de şantier, Dimitrie Marcu, unchiul antreprenorului bisericii, care a murit chiar sub zidurile lăcaşului de cult.
Acest lucru a fost posibil deoarece primul proiectil lansat a fost direcţionat către clădirea bisericii, fapt consemnat de preotul Gheorghe Chiorpec, fost paroh al bisericii, într-un istoric din anul 1967:
„La începutul primului război mondial biserica era ridicată în roşu, până la acoperiş, cu contribuţia masivă a doamnei Maria Manea Stoia, care a donat 500.000 cărămizi, dar proiectilele venite de pe mare, care n-au cruţat nimic, n-au cruţat nici acest lăcaş în construcţie, pe care l-au transformat în ruină. O înscriere în sinodicul bisericii arată că primul proiectil aruncat de pe mare a vizat şi lovit clădirea bisericii, exact la doi ani de la începerea construcţiei, omorând pe Dimitrie Marcu, unchiul antreprenorului bisericii, care este şi prima victimă a războiului în Mangalia“.
Părerile sunt împărţite despre cine a bombardat oraşul Mangalia: germani, bulgari sau turci? Domnul Emil Corneliu Ninu, preşedintele Subfilialei Mangalia a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria“, precizează într-un articol că:
„Mangalia nu a cunoscut înfruntări terestre de trupe. Dar bombardamentul navelor inamice a făcut să se înregistreze şi victime din rândul civililor. Cui au aparţinut aceste nave inamice pare a fi, încă, o enigmă: submarin german, nave turceşti, nave germane şi turceşti, nave germane, turceşti şi bulgăreşti?
În splendida sa proză memorialistică, «Fiul ceasornicarului» (editura Omonia, Bucureşti, 2011, pag. 11), arhitectul, pictorul, scriitorul Stephan Eleutheriadis constata, cu mâhnire: «Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914 şi Mangalia a fost bombardată de un submarin german, populaţia s-a speriat şi a început să evacueze oraşul… Populaţia de români şi greci a început să se retragă împreună cu trupele româneşti înspre nord, fără nicio ţintă şi fără nicio orientare», iar D. Isac, în lucrarea sa «Mangalia, recunoştinţă veşnică armatei române. (Repere istorice cronologice)» (ed. Imperium, Constanţa, 2014, pag. 23-24), făcea unele precizări nu lipsite de interes: «Pe 16 august 1916, la începutul Primului Război Mondial, Mangalia a fost bombardată violent de către artileria navelor inamice, a Puterilor Centrale (Tripla Alianţă), printre care şi a vecinului nostru de la Sud, Bulgaria. Atunci, o parte a oraşului a fost ruinată.
Singurul edificiu de cult distrus a fost noua Biserică «Sf. Gheorghe», considerată inima istorică şi spirituală a oraşului. Cu acea ocazie nefastă, Dimitrie Marcu, care se afla în Biserică pentru finalizarea unor lucrări, a fost omorât sub dărâmături. El este considerat prima victimă a Primului Război Mondial la Mangalia»“.
Cele mai multe însemnări despre acest episod tragic din istoria Mangaliei menţionează scurt că oraşul o fost bombardat de inamic, fără referiri cu exactitate la naţionalitatea celor care au întreprins acest atac. O astfel de însemnare a rămas chiar de la renumitul Gala Galaction:
„În silueta ei înscrisă în smaraldul cerului, proeminează o biserică începută şi neisprăvită… Mangalia a avut onoarea de peste două sute de ghiulele, azvârlite din largul mării de pe un vapor inamic. Mai toate casele au rămas schiloade… Zeci de alte case, găurite de câte o ghiulea, au căzut pradă jafului şi ruinii“.
Citiți articolul integral în ziuaconstanta.ro
