Am uitat să ne bucurăm de ceea ce facem, nu să facem ceea ce ne bucură. Așa trece propria noastră existență pe lîngă noi și nu prin noi.
Ne măsurăm timpul prin intermediul minutelor și nu prin bucuria emoțiilor. Ne ținem bătăile inimii capsulate în carcasa ceasului.
Suntem performanți în mintea noastră și a altora, doar pentru că avem profesii în care excelăm.
Virtuțile noastre sunt definite în fel și chip, mai puțin prin prisma curățeniei morale.
Suntem buni doar pentru că scriem despre bunătate.
Ne inspiră performanțele oamenilor, nu și minunea naturii.
Suntem frumoși doar pentru că spun alții că suntem.
Nu ne mai privim trupul și acțiunile lui ca pe una din expresiile sufletului, ci doar ca pe un purtător de sex.
Nu ne mai înălțăm spiritele, ci doar ne ridicăm pe vîrfuri.
Suntem desăvîrșiți în angoasele noastre și le purtăm cu grație ca pe niște nestemate.
Suntem pe fugă și nu pe malul mării alergînd sau sfredelind verdele pădurii cu pașii noștri, ci în cursa întinsă de ego-ul nostru.
Stingem lumini pe interior, motivînd că întunericul e necesar.
E celebră expresia ” trăiește-ți clipa ca și cum ar fi ultima”. Dar cum ar fi să ne trăim clipa ca și cum ar fi prima?
Gabriela Apostu, noiembrie 2017.
Mangalia News, 11.11.2017.
