Marin Tănase: POETUL LATIN OVIDIU SI PONTUL EUXIN – cronologie selectivă.
-20 martie 43 i.Hr. – s-a nascut Publius Ovidius Naso, la Sulmo (azi Sulmona), localitate aflata la o distanta de cca 140 Km est de Roma.
-30 i.Hr. – Ovidius si fratele sau Lucius, mai mare cu un an, sunt trimisi de familie la Roma, pentru a studia retorica.
-26 i.Hr. – Ovidius a facut o calatorie de studii la Atena, “cetatea lumina” a Greciei si apoi la Troia. Intors la Roma, Ovidius a ocupat mai multe functii in magistratura. Cum, insa, nu-i atras de functiile publice si nici de politica, se dedica carierei artistice.
Ovidius, posesor al unui dezvoltat “apetit pentru placeri”, a fost “cantaretul iubirilor gingase”. El a scris poezii erotice care erau pe placul societatii, in care canta dragostea usoara, dar si cea neimpartasita.
-8 i.Hr. – dupa moartea lui Quintus Horatius Flaccus (n.8 dec. 65 i.Hr.-d.27 nov. 8 i.Hr.), Ovidius devine cel mai apreciat poet din Roma.
-dec. 8 i.Hr. – Ovidius nu s-a putut adapta “conformismului moral-politic promovat de normele de conduita sociale” ale Imparatului Octavianus Augustus (a domnit 41 de ani, in perioada 27 i.Hr.-14 d.Hr.). Pe motiv ca poeziile lui Ovidius ar fi fost in contradictie cu principiile morale, Octavianus Augustus il trimite pe acesta in exil pe tarmul Pontului Euxin, la Tomis. S-a banuit, insa, ca adevaratul motiv ar fi fost acela ca Ovidius ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei Minor, nepoata lui Augustus si sotie a lui Emilius Pauli. Chiar Ovidius scria in “Tristele”: “De ce-mi gresira ochii privind neleguirea?/ De ce din intamplare pacatul l-am stiut?”; “Dar mai ramane ceva: sunt invinuit de-o crima / Vai! rusinoasa: c-am fost adulter profesor.”. Cert este ca imparatul i-a exilat si pe Julia si pe Iunus Silanius, amantul acesteia. Exista si ipoteza ca Ovidius devenise complice la actiunile de inlaturare a lui Tiberius, fiul vitreg al lui Octavianus Augustus, de la succesiunea la tron.
-17 d.Hr – poetul latin moare la Tomis.
STATUIA LUI OVIDIU
In secolul I i.Hr., dupa moartea regelui geto-dac Burebista (82 i.Hr.- 44 i.Hr.), Scitia Mica (actualul teritoriu al Dobrogei si Cadrilaterului) a devenit tinta pentru cuceritorii romani. Dupa infrangerea geto-dacilor si a bastarnilor, incepand cu anul 29 i.Hr. si pana la sfarsitul anului 28 i.Hr, numeroase familii romane se stabilesc pe tarmul Pontului Euxin, la Gurile Danubiusului si pe malul drept al fluviului.
Histria, Tomis si Callatis “ajung sub scutul protector al acvilei romane”.
In luna decembrie a anului 8 i.Hr., exilatul poet latin Ovidius ajunge la Tomis. Aici, el a scris operele lirice “Tristele”, in 5 carti si “Ponticele”, in 4 carti care, trimise la Roma, s-au bucurat de succes. Prin aceste opere, ni s-au transmis multe informatii despre tarmul Pontului Euxin si lucrul cel mai important, despre portul si datinile populatiei din aceasta zona, formata din greci, geti si sarmati. Exemple extrase din “Tristele”: “In lumea intreaga nu se gaseste o natie de oameni mai fiorosi.”; “Coasta aceasta, macar ca-ntre Geti si-ntre greci e-mpartita,/ Insa de Getii rebeli pare sa tina mai mult.”; “Nu e niciunul din ei sa nu poarte in spate o tolba,/ Arc si sageti ce la varf unse-s cu fiere de serpi./ Chip fioros, glasul crunt, icoana lui Marte intreaga,/ Barba si pletele lor n-au fost taiate nicicand./ Mana deprinsa le e sa-nfiga in dusmani cutitul,/ Care la orice barbar sta langa sold in chimir…”. Extrase din “Pontice II”: “Barbatii de pe-aicea, sub geruri iuti,/ Se-mbraca-n piei paroase si-n cioarecii cusuti,/ Doar fata li se vede, cand trec spre Pont in jos, / Acoperiti de pielea vesmantului paros,…”.
Ca un omagiu adus scriitorului latin exilat la Tomis, in data de 18 august 1887, in Piata Independentei (numita in 1947 Piata Ovidiu) din Constanta, s-a dezvelit statuia lui Ovidiu. Opera sculptorului italian Ettore Ferrari, executata in anul 1884, dar, din lipsa de fonduri, inaugurata trei ani mai tarziu, este din bronz, are o inaltime de 2,2 m si este amplasata pe un soclu din marmura alba (initial a fost din piatra), ce are inaltimea de 2,68 m. Statuia il infatiseaza pe Ovidiu intr-o atitudine meditativa, imbracat cu o toga romana, cu capul aplecat si sprijinit pe mana dreapta.
In timpul Primului Razboi Mondial, in perioada 19-21 oct.1916, a avut loc o puternica ofensiva germano-bulgara in Dobrogea, in urma careia Frontul romano-rus a fost strapuns. Pe data de 22 oct. 1916, Constanta a fost ocupata de trupele conduse de feldmaresalul Anton Ludwig August von Mackensen (acesta s-a ocupat de administrarea Romaniei ocupate, intre 1916-1918).
In timpul ocupatiei germano-bulgare, orasul Constanta a fost devastat. Soldatii bulgari, dornici de razbunare, datorita anexarii Cadrilaterului de catre Romania, in 1913, s-au dedat la acte de vandalism. Ei au daramat statuia lui Ovidiu de pe soclu, cu intentia de a o lua ca prada de razboi si a o transporta in Bulgaria, ca s-o topeasca! Ofiterii germani, care nu au fost de acord cu jafurile si vandalismele bulgarilor, au intervenit si au salvat statuia, care, s-ar fi depus in subsolul primariei, pana in 1918, cand trupele romane au repus-o pe pozitie.
Initial, statuia a fost amplasata in piata cu fata spre nord. In anul 1921, construirea Palatului Primariei (azi Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie) a impus reamplasarea statuii lui Ovidiu mai spre sud, cu cca 30 de metri si cu fata la mare, asa cum este si in prezent!
In anul 1925, la Sulmona (oras infratit cu Constanta din iunie 1968), unde s-a nascut poetul Ovidiu, acelasi sculptor, italianul Ettore Ferrari, a realizat o copie a statuii din Constanta.
Statuia lui Ovidiu este monumentul cel mai vechi din Constanta veche si demonstreaza latinitatea poporului nostru.
Surse de documentare: “Istoria Romaniei in date”, colectiv, coordonator Constantin C. Giurescu, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972; “Istoria romanilor dintre Dunare si Mare-Dobrogea”, Adrian Radulescu si Ion Bitoleanu, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979; “Istoria razboiului pentru intregirea Romaniei, 1916-1918”, Constantin Kiritescu; site-ul “Statuia lui Ovidiu/itinerarii pontice”; site-ul “Constanta si Ovidiu- nisipul din clepsidra mileniilor”, “Constanta imagini-vechi”, 30.nov.2011; site-ul “InfoSud-Est”; <<Comorile Constantei: “O, Tu, Ce Treci Pe Aice, Dac-Ai Iubit Vreodata Te Roaga Pentru Dansul: Sa-i Fie Somnul Lin!”>>, Corina Samoila, Vocea Constantei, 29 ian. 2015.
Marin TĂNASE, 11.10.2017.
