Parfumul prezenței tale
Îți ating cu palme de dor,
pielea înfiorată
și-n acorduri de liră,
te deschizi, suavă floare,
cu parfumul tău amețitor,
năvălind peste mine,
răscolindu-mi simțurile.
Efluvii primăvăratice
izvorăsc din trupul tău
înflorit sub săruturi,
împletind laolaltă
în cântec și lumină,
respirația pământului reavăn,
zâmbetul cerului senin,
adâncul de taină al apelor line
și flacăra focului nestins din inima mea.
Te sorb cu nări nesățioase
și mă umplu cu tine.
Nu știu cum se face
de mă scoți din minți mereu,
scurtcircuitându-mi logica
prin miros, prin șoapte,
cu șoldurile legănându-se
în meandre năucitoare.
Miroase a dragoste,
a haine aruncate pe jos la-ntâmplare,
a cearșafuri răvășite,
și îmbrățișări rostogolite.
Miroase a mir sfințit prin iubire…
Dorel Mancaș, 11 iunie 2017. (Foto: internet).
