Menabit Ozzy: CETATEA CALLATIS și Mangalia veche.
În plan secund, se văd porțile de la stadion.
În stânga-sus, se vede ceea ce noi numeam “Movilița” – mormântul cu papirus. Deasupra avea niște cercuri din sticlă groasă, se vedea prin ele ca prin fundul unui borcan. Erau pentru a pătrunde lumina zilei in interior.
În dreptul grădinii de vară Farul se afla terasa Stadion, unde beau microbiștii bere în zilele de meci. Tot în plan secund se văd tribunele înșirate frumos, nu se taxau bilete la intrare, echipa de fotbal “Metalul Mangalia” era susținută de șantierul naval. Se țineau meciuri de campionat pentru rugby, concursuri de atletism, meciuri de handbal pe terenul cu zgură din spatele porții sud, iar timp de 25 de ani s-a organizat campionatul național de oină, sportul național al României.
În plan îndepărtat era un parc, înconjurat de un gard din pietre, cum sunt cele tătărești, finisat cu ciment deasupra. Pornea de lângă prăvălia lui Ramy, de reparat tranzistoare și televizoare, aflat vis-a-vis de BCR, actualmente șos. Constanței, colț cu str. Vasile Pârvan, urma o casă particulară cu un gard viu și un câine lup mare, apoi gardul respectiv din piatră, care făcea roată până spre H. Siemens (actual Paradisio). Era întrerupt în dreptul lui Lavrion, unde era intrarea spre grădina de vară Farul și stadion, și încă o dată întrerupt în dreptul str. Rozelor, unde coborai niște trepte pentru aleea ce trecea pe lângă tribune. Între “Moviliță”, tribunele stadionului și ieșirea spre str. Rozelor era un mare parc cu o pajiște frumoasă și pomi din loc în loc.
De la Sens până la gara, pe partea unde actual este Casa Tineretului, o pădurice înconjurată cu gard viu se întindea până la gară. Făceam colibe în păduricea aceea și 3 zile nu mai dădeam pe acasă. Toate trenurile aveau cap de linie la Mangalia, existau multe șine de parcat trenurile, cu macaze de schimbat liniile. Pe unde este blvd. Callatis erau silozurile de cereale, cu platforme de încărcat pe trenurile de marfă. La oborul de astăzi era o spălătorie de vagoane, plus o platforma rotundă, care se învârtea pentru a schimba sensul locomotivelor. După spălătoria de vagoane și atelierul pentru locomotive, urmau o fabrică de in și o fabrică de gheață.
Între variantă și policlinica militară (actualmente Școala nr.5) era tot un parc cu pajiște și copaci.
Vis-a-vis de poșta veche, unde este stația acum, tutungeria lui Tasin Menabit avea alături articole de plajă. Mai jos o băcănie și un centru de pâine și specialități (fantezii, batoane, cornuri, etc.); urma chioșcul verde al lui nea’ Mustegep care vindea șuberek și bragă (pe unde este cabinetul doctorului Pralea), care avea mereu coadă la șuberek; după 2-3 case particulare Se aflau o covrigărie și o berărie.
La El Greco era alimentara “La Gheorghiță”.
Unde este astăzi Goldterm a fost școala tătărească (madrasă).
Vis-a-vis de geamie, unde este parcul de lângă posta veche, era un centru de recuperat sticle și borcane. Luam din cămara bunicii 2 sticle de jumatate de ulei sau de bere, luam 4 lei de la centru și mă duceam la film la casa de cultură. Era 2 lei intrarea pe rândurile din fata, cu 75 bani luam o fantezie și cu 1,25 lei luam un cico de la cofetăria Trandafirul (unde e Orange acum). Mai jos de DCA a fost o grădiniță pentru copii.
În centrul vechi, unde acum e UNPR, era CEC; in locul PNL am uitat ce era, dar apoi urma o tutungerie cu ziare și în colț era un centru de pâine. La Cazino în spate se stătea la coadă la mici. În locul H. Belvedere era terasa Scala, hotelul Scala și spre Copac era cofetăria Scala. Sub copaci, lângă cofetărie, se facea cafea la nisip.
Unde este acum Levent Market se afla cofetăria Istria a lui Mursel, la galeriile Maria erau clădiri vechi frumoase, cu o florărie la parter și reparații jaluzele. În spatele lor era fabrica de pâine (cea veche, unde a lucrat bunicul).
Stația de autobuz era lângă geamie, vis-a-vis de centrul de sticle și borcane, trecea prin centrul vechi. 12 mergea la Constanța. 20 circula cu ocolire prin stațiuni, iar de la Olimp ieșea pe DN până la Constanța. 15, doar prin stațiuni. Iar 14, din Vama Veche (graniță) până la Olimp.
Aceste rute ar trebui refăcute, un autocar ar trebui sa treacă prin stațiuni spre Constanta, deoarece un turist trebuie sa vina la Mangalia ca sa ia o altă cursă spre Constanta. Iar prin stațiuni, curse spre Vama Veche, dacă noi nu le dăm enterteinment. Înainte era invers, cei de la Vama Veche și 2 Mai veneau la discotecă în stațiuni.
Asta țin minte din copilărie. Am prins când s-au construit cartierele, când s-a demolat cartierul de vest, când s-a construit Casa Tineretului… (Ozzy Menabit, Fb).
Mangalia News, Duminică, 21.05.2017.
Vă invităm să citiți și articolul: Callatis, cel mai vechi oraş din România. Povestea unei cetăţi
Oare cati ani ai tu ozy ca eu nu-mi amintesc nimic din ce descrii acolo.. Si cred ca esti doar cu câțiva ani mai mare..
Pare o poveste de demult ceea ce descrii dar ai cam înflorit..se intampla cu mult înainte să te naști tu,multe sa te poate de la părinții tai,le-ai adus mai aproape în copilăria ta:)