Ar fi putut număra plopii altfel, dar i-a numărat din doi în doi, ca să fie mereu fără soț, plângându-și astfel iubirea neîmplinită…
I-ar fi fost la îndemână să-i ceară Lunii să coboare și să se îndrăgostească de un pământean, dar a ales Luceafărul…
Ar fi reușit să întrebe un singur copac de ce se leagănă, dar a întrebat codrul…
Dintre atâția bravi domnitori iubitori de glie, l-a ales pe Mircea să apere „sărăcia, și nevoile, și neamul”…
L-a invocat pe Țepeș, ca să curețe țara de „smintiți și de mișei”…
Dunărea, Jiul sau Oltul puteau să înlocuiască lacul, dar a preferat nuferii acestuia…
Toate le putea schimba, căci haru-i permitea orice schimbare.
Dar el a știut să aleagă tot ce e mai bun din seva acestui pământ, unde, „de la Nistru pân’ la Tisa” (și) atunci românii plângeau…
Și-a numit țara „dulce Românie”, dorindu-i „glorii, bucurie” (care, oare, vor veni vreodată?!)…
Și-a salutat confrații cu „Trăiască Nația!”…
Și tot el, care ne-a dăruit limba română de astăzi, el, care „dintre toți e cel mai mare”, și-a asumat riscul de a spune în presa vremii adevărul, plătind cu viața…
El, poetul, el, gazetarul, el, DOMNUL LIMBII ROMÂNE, geniul umilit, înfometat și suprimat de ai lui, se naște în fiecare an, căci acesta este dreptul NEMURITORILOR! (Cornelia Rădulescu).
La mulți ani, oamenilor de cultură din această țară!
La mulți ani și celor care susțin cu adevărat Cultura națională!
Mangalia News, Duminică, 15 ianuarie 2017.
