Constanţa de odinioară.
De 27 de ani, monumentul este o piatră de gâtul guvernanţilor, care nu au putut să salveze acest valoros patrimoniu. Presa a dus cele mai lungi şi vehemente campanii menite să salveze bisericuţele de la Basarabi. Paradoxal, a fost unul dintre subiectele lăsate „la liber” chiar de către conducerea comunistă a ţării. Doar atât. Astăzi, aflat într-o rapidă şi ireversibilă degradare fizică, monumentul unic în Europa nu mai prezintă niciun interes. Mănăstirea ridicată fără nicio noimă deasupra edificiului nu a făcut decât să ajute la distrugerea lucrărilor nefinalizate.
Reluăm subiectul din perspectiva recuperării unor amănunte nu lipsite de importanţă din povestea fără sfârşit a misterelor de la Basarabi.
„Prima biserică a ieşit la iveală în 1957. A fost imediat protejată sumar, cu paiantă. În 1961 am descoperit alte trei biserici, aflate la trei nivele diferite. Bisericile erau legate între ele printr-o galerie în trepte. Am intrat prin plafon, din una în alta. La dărâmarea lor s-au păstrat elementele originale. Biserica s-a dărâmat în interior, dar prin degajare am recuperat fragmente de bolţi, părţi din monumente, tot ce s-a putut. Bisericile au fost restaurate din 1961 până în 1968 prin metoda anastilozei…
Monumentele au fost restaurate, ele sunt plasate într-o veche carieră de cretă contemporană cu ele, care se dezvoltă sub formă de bazine succesive. Monumentele au fost protejate încă din 1960, adică acoperite cu lemn, pereţi închişi, învelitori provizorii”.
Sunt amintirile arhitectei Liana Bilciurescu, cu care am purtat un lung dialog, la începutul anului 1990, în biroul ei de la Urban Proiect Bucureşti. Alexandru Bălan, ofiţer de carieră, aflat în rezervă, ne povestea că, în primăvara anului 1957, se afla într-o unitate militară de tancuri din garnizoana Basarabi, când, într-una din zile, în jurul prânzului, a fost chemat urgent la comandamentul garnizoanei de către – pe atunci – maiorul Vasile Milea, cel care, la Revoluţia din decembrie 1989, era ministru al Apărării Naţionale şi a murit în condiţii încă neelucidate. I-a cerut să organizeze o patrulă militară compusă din trei-patru militari cu care să se deplaseze la cariera veche de cretă Basarabi pentru a asigura paza obiectivelor ce se tot descopereau din dealul de cretă.
„Ne-am deplasat la obiectiv când deja lumea care aflase era în număr mare, cu tămâie şi lumânări. În peretele stâncii de cretă am găsit o intrare cu dimensiuni apreciate de mine de 60-70 cm lăţime şi 80-90 cm înălţime prin care tot intrau persoanele curioase. Spaţiul era extrem de mic, curioşii şi credincioşii foarte mulţi, mai ales cei setoşi de credinţă, considerând că li se arată semne de la Dumnezeu. Pericolul de asfixiere era iminent.
Cu tact, noi înşine curioşi şi marcaţi de ceea ce vedeam, am reuşit să afluim lumea astfel încât nu s-a petrecut niciun eveniment deosebit. Fără să exagerez, cât era valea de mare valuri, valuri de oameni, parcă erau procesiunile de Paşti. Vestea a circulat cu repeziciune, lumea venea din toate părţile, se zvonea că este vorba de o minune dumnezeiască. Noi, militarii, am asigurat paza şi ordinea până când autorităţile locale au împrejmuit spaţiul de rezervaţie istorică. Într-o duminică am fost împreună cu familia, de data aceasta civil, să vizităm şi noi fiecare chilie.
Ne-am întâlnit cu un sobor de preoţi, din care unii cu grad mare în ierarhia bisericească, veniţi de la Sibiu, Bihor, Arad… Să nu uităm că în 1957, cizma roşie se lăsase greu pe grumazul ţării, iar ateismul se impunea cu forţa. Nimic nu a împiedicat însă lumea să se bucure de descoperire, iar militarii purtau în suflet, ca toţi ceilalţi semeni, credinţa strămoşească.”
Vă invităm să citiți continuarea în ziuaconstanta.ro, 20.12.2016.
Follow us: MangaliaNews PunctRo, to Facebook and @MangaliaNews, on Twitter
Piese auto și accesorii pentru toate tipurile de autoturisme, în Mangalia, lângă Casa Tineretului:
Locuri de munca in Mangalia:
Jobs by neuvoo.ro
