În urma solicitărilor persoanelor cu dizabilități și a mămicilor, am considerat că este nevoie să punem în atenția publică subiectul privind necesitatea dotării spațiilor comerciale cu rampe de acces.
Conform Legii 448/2006, aparținătorii clădirilor de utilitate publică și a spațiilor comerciale sunt obligați să faciliteze accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilități la instituția / spațiul respectiv, prin crearea de rampe de acces.
Persoanelor cu dizabilități trebuie să li se asigure întregul sprijin pentru a beneficia de aceleași condiții de accesibilitate în spațiile comerciale și de interes public, fără a-i discrimina în vreun fel și fără a le îngrădi sau a le limita dreptul la o viață socială normală.
Puține sunt spațiile din Mangalia care dețin acest tip de rampă, iar multe dintre căile de acces sunt greșit construite, fără o utilitate reală.
De cele mai multe ori acestea sunt mult prea abrupte pentru a putea fi cu adevărat folosite de cei care se deplasează într-un scaun cu rotile, construite probabil doar pentru a evita amenzile.
Oamenii sunt umiliți în continuare, iar situaţia nu se rezolvă.
De aceeași problemă se lovesc și mămicile, care sunt “obligate” fie să-și lase copiii în cărucior la intrarea într-un magazin, fie să-și ia copilul în brațe și să lase căruțul în stradă, nesupravegheat. Nefirescul acestor situații duce la nemulțumiri generale, perfect justificate.
Pe lângă obligația morală față de cetățeni, avem obligația de a aplica legea în vigoare. Avem obligația de a fi umani, de a rezona cu problema celor suferinzi și nu numai, și de a-i scuti de o parte dintre problemele cu care se confruntă.
Întrebarea mea este una firească și cât se poate de simplă: Sunteți de părere ca toate spațiile comerciale ar trebui obligate să fie dotate cu rampe de acces?
Silistră Elena Alexandra, consilier local, Mangalia, 23.08.2016.
Sunt absolut de acord cu ideea doamnei consilier. E bine să se facă rampele.
Acum avem şi legile române şi europene, care vin să completeze în mod fericit iniţiativa doamnei consilier, iniţiativă fără de care acestea ar avea doar un caracter de recomandare.
Este de admirat şi perspicacitatea cu care a identificat neaplicarea legilor, într-un moment de revelaţie a apartenenţei la glie, manifestând acea dimensiune tehnică a spiritului omenesc în precizia cu care a descris aspectul rampelor de acces, destinaţia acestora şi modul de folosire.
Aşa că, hai să lăsăm fim alături de doamna consilier şi să ne spunem părerea!
…
Cum, adică, şi cu aplicarea ce facem? Aţi înnebunit?
În aprecierea acestei doamne, un atribut definitoriu al speciei ‘homo sapiens’ este acela de a şti cum e cu rampele!…
Mai mult, concluzia dînsei este foarte transparentă: cine nu e de părere că toate spaţiile publice trebuie să aibă rampe, NU E OM.
Mulţumim, stimată doamnă, dar vă amintesc faptul că v-a scăpat un amănunt. OK, rezolvăm accesul în spaţiile publice. Dar cum ajung persoanele cu dizabilităţi şi mămicile pînă la ACELE spaţii publice?
Vă aduc la cunoştinţă şi existenţa altor obstacole care stau în calea persoanelor cu handicap, nu numai în calea mămicilor: bordurile, accesele în blocurile de locuinţe (nu numai în alimentări) accesul în mijloacele de transport (ce dacă unele persoane au roţi? asta înseamnă că au şi motor?) De integrarea în cîmpul muncii, ce să mai vorbim?