Dragii mei elevi de clasa a VIII-a,
După un examen greu, întotdeauna greu la anii voştri, vreau să vă spun, în calitate de dirigintă şi profesoară, o poveste.
Acum… câţiva ani în urmă…, o elevă de vârsta voastră a dat examen de clasa a VIII-a (se numea „admitere” atunci) şi a luat 5 la mate. Drept urmare, a fost catalogată „proastă” şi a ajuns la „liceul din vale”, ruşinea urbei. De la matricolă la pantofi, a ajuns de râsul tuturor: vecini, prieteni, rude… Era”din vale”, din „locul de ruşine”, nu luase 10 la mate şi nici la română. Notele bune luate după aceea nu au mai contat, nici premiile la olimpiadă sau concursuri… Eleva aceea a muncit din greu pentru admiterea la facultate. Îşi dorea să devină profesoară… naivităţi din vremuri comuniste…! Anii au trecut, lumea a uitat… şi rudele, şi vecinii, şi „prietenii”… Eleva aceea a devenit profesoară. Eleva aceea sunt eu.
Dragii mei copii, nu sunteţi conturaţi de note! Ştiu foarte bine că unora v-a fost foarte frică. Este firesc. Dar visul vostru nu se opreşte aici. Aţi luat note mici? Continuaţi să lucraţi la voi! Mai aveţi de construit şi de înţeles lucruri. Gândiţi-vă la visele voastre. Poate că aceste vise nu includ nota de la Mate sau Română.
Eu sper ca voi să vă înţelegeţi rolul în această lume, mesajul, iubirea. Mi-ar plăcea ca, peste ani, să vă mai amintiţi de acel 10 de Crăciun şi de 1 Iunie, pe care eu vi le dăruiam în memoria unei fetiţe care a crezut mult prea tare în note, atât de tare încât a preferat să moară pentru ele.
Vă rog să deveniţi oameni buni, iubitori, frumoşi sufleteşte. Notele nu sunt definiţia voastră. Peste ani, vreau să vă văd, fără şcoală şi note, fericiţi cu visele voastre… chiar naive… este OK.
Vă iubesc, vă respect şi vă îmbrăţişez pe toţi, fie cu 10, fie fără. Diriga şi „profa”.
Angela Elena Soare, 2 iulie 2016.
Doamna profesoara, nu știu dacă va mai aduceți aminte de mine, mereu m-ati ajutat cu multe sfaturi și va mulțumesc foarte mult, sunteți cea mai buna profesoara pe care am cunoscut-o. Va urez multa sănătate și multa fericire!
Un mesaj frumos, care mi-a făcut lacrimile sa se joace în colțurile ochilor. Da, e o lume a competiției, dar ea nu trebuie dusă la extrem. Lumea va bârfi indiferent de notă. Vecinii vor bârfi felul în care le-ai dat bună ziua, te-ai îmbrăcat, ți-ai aranjat sau nu părul. Liceul acela ”din vale” devine din ce în ce mai mult o alternativă a competenței. Dincolo de reputația formată de acei ”vecini”, acolo sunt oameni de calitate și copii norocoși să-i aibă profesori.
Toți am trecut printr-un eșec la un moment dat. Iar asta ne-a făcut mai puternici, mai buni, mai norocoși. Nota aceea e doar o punte către tărâmul făgăduinței, tărâm pe care însă va trebui să munciți, să vă descoperiți, să vă iubiți și acceptați.
Mulțumesc doamnă, că într-o lume în care toată lumea vede doar competiția, cineva se gândește și la concurenți.
Aşa este, cînd ieşi în lume nu ai pe fruntea ta scrise notele de la şcoală sau profesia; ai mintea şi trupul. Totul este să perseverezi, să nu dezarmezi, să nu te laşi învins de greutăţile vieţii şi atunci o să fie bine, vă garantez. Munca aduce multe bucurii în viaţă, nimic nu se face fără muncă, dar făcută cu muşchii şi cu mintea, de aceea eu recomand copiilor să inveţe, ca să poată să trăiască mai uşor în viaţă. Nota îţi dă o imagine a personalităţii tale, dar nu decisivă. Luînd note bune, e clar că ştii mai mult decît alţii şi faci anumite lucruri mai repede şi mai bine. Totul în viaţă contează ce faci şi cum faci, pentru a trăi mai bine şi în înţelegere cu semenii tăi. Copii, vă doresc sănătate, putere de muncă şi ţineţi fruntea sus; vă iubesc.