Vlad Bieltz: “Trec de ani buni pe la Biblioteca Municipală, loc în care se află multe cărți dragi si imi pare rau că acestea „îmbătrânesc” pe zi ce trece, trecând prin multe mâini. Biblioteca nu mai primește de ani buni fonduri pentru achiziții, singura ei sursă de cărți “noi” fiind donatorii binevoitori.
Vizavi de Primărie, înghesuită într-un colț de bloc, cu un spațiu cât o sufragerie, Biblioteca nu iese în evidență cu nimic. Există biblioteci comunale mult mai spațioase, iar cine intră trebuie să nu fie claustrofob. O aglomerare de calculatoare, rafturi si scaune acoperă câțiva metri pătrați, iar rafturile se umbresc reciproc. Am auzit că ar mai fi volume, dar stau legate cu sfoară în subsolul Casei de Cultură.
Stau puțin pe gânduri și mă întreb: ce impresie își face un copil când intră pentru prima dată în această bibliotecă? Va dori să se întoarcă? Va începe să aprecieze lectura? Firește că nu. Și tot noi vom fi aceia care vom blama o generație că se joacă pe tabletă toată ziua.
Un spațiu mai mare pentru bibliotecă ar fi profitabil pentru cetățenii Mangaliei, dar nu cu profitul pe care îl caută potentații zilei. Ca să iubești cărțile trebuie să fii apropiat de ele, să fii bucuros la finalul unei lecturi din care ai învățat ceva, prin care ai devenit cetățean si om in adevaratul sens al cuvantului. Prin cultură și educație evoluăm, prețuim valorile universale, înțelegem ce este cu adevărat important în viață…”
Vlad Bieltz, Joi, 21 aprilie 2016.
