Ce mai doresc de la viitoarea echipă a primarului meu? Transparență maximă!

Instituțiile românești, copiate după cele ale democrațiilor consolidate, ale țărilor europene, respectă, în marea lor majoritate, doar forma acestora, căci fondul continuă să fie, în mare măsură, de tip fanariot, în care domnește dictatura persoanei aflată în funcția de conducere maximă a acelei instituții, dezordinea, bunul plac, disprețul pentru lege și punctualitate, aroganța față de cetățeanul contribuabil și omniprezentul abuz.

Regula de bază în instituțiile românești este opacitatea aproape totală în privința deciziilor executive și a actelor ce le însoțesc, de la misteriosul contract al guvernului încheiat cu firma Bechtel, pentru construirea autostrăzilor, până la contractele semnate de un primar oarecare cu o oarecare firmă de consultanță juridică, sau un banal contract al unei primării cu o firmă de salubritate.

Într-o societate cu adevărat civilizată, unde funcționarul public este la dispoziția cetățeanului, toate cheltuielile publice ale acelui funcționar, de la prim-ministru până la primarul celei mai mici localități, sunt publice, pe internet. Este bine cunoscut exemplul vice-prim ministrului suedez, Mona Sahlin, pe  a cărei listă de cheltuieli au apărut două batoane de  ciocolată Toblerone, trebuind pentru acest lucru să-și dea demisia, cazul fiind foarte mediatizat în presa scandinavă, sub denumirea „afacerea Toblerone”. Pentru a vedea cât de departe suntem de adevărata civilizație a unei bune funcționări a instituțiilor statului, citiți până la capăt acest articol.

Pentru cei ce sunteți cetățeni contribuabili la bugetul localității dumneavoastră, trebuie să știți că, în virtutea acestei calități, aveți și dreptul de a vi se pune la dispoziție orice informație de interes public, prin aceasta înțelegând și orice document în baza căruia instituția angajează plăți din acest buget, la care dumneavoastră sunteți contribuabil. Adică, mai pe scurt, dacă primăria încheie un contract cu o societate, indiferent pentru orice serviciu sau lucrare publică, dumneavoastră, în calitate de  coproprietar al acelui buget, aveți dreptul să vi se pună la dispoziție acel contract. Legea care vă permite acest lucru este aceasta. Pentru a vedea ce conține, dați click pe ea:

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, consolidata 2009

Din păcate, în România, după cum am zis mai devreme, populația este timorată, intimidată și abuzată când trebuie să aibă o relație cu o instituție publică, deși ea contribuie la bugetul acelei instituții și este îndreptățită să aibă acces la orice informație care privește gestionarea bugetului al cărei coproprietar este. Umilit de veacuri de toate stăpânirile care au trecut peste el, cetățeanul român și-a modificat profund ADN-ul responsabil cu verticalitatea coloanei vertebrale, preferând s-o țină cocoșată și să-și repete-n gând zicala care ne caracterizează, ca nație: „Capul plecat, sabia nu-l taie!”

Plecând de la această atitudine umilă a cetățeanului, se naște atitudinea funcționarului public, care începe să creadă că el este stăpânul și nu slujitorul cetățeanului. Concluzia a ceea ce am scris până aici este aceasta:„Capul plecat, este mai bine tăiat!”

De la această atitudine umilă a cetățeanului, care se duce în fața funcționarului dintr-o instituție cu o floare în mână, cu o ciocolată, cu „o mică atenție”, rugându-l să-i rezolve problema, de aici se naște atitudinea sfidătoare a celui din urmă.

Circulă, de ceva vreme, pe internet, un video realizat de unii membri ai consiliului local, în care îi solicită primarului aflat în funcție, un contract pe care instituția l-a încheiat pentru niște servicii de consultanță juridică. Vă invit să vizionați acest video, dacă nu l-ați vizionat deja până acum, și să trageți singuri concluziile, la final.