MIRCEA TUDOSĂ: „Vreau un Oscar pentru toţi actorii români”!

0
767
mircea-tudosa-vreau-un-oscar-pentru-toti-actorii-romani
Mircea Tudosă nu este unicat în generaţia sa de actori, dar a devenit în doar câţiva ani în slujba scenei ceea ce putem numi o personalitate distinctă la confruntarea constantă cu publicul.
Gala Tânărului Actor „Hop” din Mangalia i-a purtat noroc. Prezenta un mo­nolog din „Omul care a văzut moartea”, de Victor Eftimiu şi a fost remarcat. Tot acolo a aflat că Teatrul Naţional din Craiova scoate la concurs un post. O săp­tămână mai târziu a luat trenul spre Ce­­tatea Băniei, s-a prezentat la concurs şi de la 1 octombrie 2004 a fost angajat ca actor al Teatrului Naţional din Craiova.
Născut la 5 iulie 1979, Mircea Tudosă a început să ducă această dulce povară, căutând cu insistenţă şi seriozitate un stil propriu. S-a apropiat cu înţelegere de toate rolurile încredinţate şi speră la roluri importante, principale, dar mai ales are un vis. „Îmi doresc să câştig un Oscar pentru toţi actorii români”, spune tânărul actor şi ne gândim că are dreptate. Câţi dintre ai noştri, Gheorghe Di­nică, George Constantin, Gheorghe Co­zo­rici, Amza Pellea sau Toma Caragiu, nu ar fi meritat un asemenea premiu…
„Americanii au Visul american, de ce nu ar avea şi românii Visul românesc, adică un sistem de valori adevărat”, spune actorul. Da chiar, de ce să nu avem şi noi, românii, un vis… „Îmi doresc desigur ro­luri principale. Dar şi rolurile mici te ajută să evoluezi în carieră. Unii spun că nu se uită la cronici, dar e important dacă spectatorul te aplaudă sau nu. Dacă cineva scrie de bine sau nu. Constructiv. La debut am primit cea mai frumoasă cronică, cineva spunea că din câteva replici am reuşit să construiesc destinul unui personaj. M-a bucurat că, pe lângă aplauzele spectatorilor şi recunoaşterea mea, şi un cronicar a putut să mă vadă pe scenă.”
Repertoriul i-a dat ocazia să-şi armonizeze firea expansivă cu micile crize de timiditate ale începutului de carie­ră, „Ivan Turbincă” după Ion Creangă, „Steaua fără nume” de M. Sebastian, „Ro­meo şi Julieta” de W. Shakespeare, „Doi pinguri” de Mircea Daneliuc, „Cele două orfeline”, „Măsură pentru măsură” de W. Shakespeare sau „Don Juan” de Moliére. Personajele interpretate de Mircea Tudosă, indiferent de întindere, au autenticitate, fac diferenţa.
Nu dă niciodată impresia că se joacă pe sine, ci că are harul de a întruchipa exis­tenţe dintre cele mai complicate. În jocul său triumfă naturaleţea, sensibi­li­­tatea, este capabil să surprindă fragilitatea interioară. O nouă generaţie de actori se întrevede la orizont şi poate că lucrurile vor reveni la acea normalita­te ce le poate oferi acestora o şansă la celebritate.
„Primul impuls în legătură cu actoria în general l-am avut în adolescenţă, prin 1996, când am ajuns la Cenaclul «Carmen Maris», din Mangalia, condus de poeta, şi pot să spun buna mea prietenă, Emilia Dabu. Acolo am stat doi ani, timp suficient să mă îndrăgostesc de meseria asta şi să vreau să fac asta pe mai departe. Trebuie să spun că am avut o adolescenţă «zbuciumată», în sensul că-mi împărţeam timpul între biserica din comuna Limanu, de lângă Mangalia, unde am fost băiat de altar, pe lângă părintele Andrei Aurel, un om de-o vârstă cu Unirea, născut în 1918 în ianuarie, şi om care, din punct de vedere filosofic şi religios, mi-a luminat adolescenţa, şi Cenaclul «Carmen Maris». Eram un grup de copii nebuni, şi la un moment dat, doamna Emilia a scris o piesă pentru noi, «şcoala repetenţilor geniali». Eu jucam un elev îndrăgostit de profesoara lui.
Eram copii, iar atunci nu era atât de dezvoltat marketingul, promovarea. Noi, copiii, am fost în toate şcolile din Mangalia să vindem bilete. La premieră ne-am trezit asaltaţi, copiii voiau să spargă geamurile doar să intre. Deşi nu era o piesă scrisă de un mare dramaturg, ci de o poetă care scria pentru copii. Acesta a fost primul contact cu teatrul. Doamna Emilia mi-a dăruit un volum micuţ al poetului Li Tai Pe – «Pavilionul de porţelan», pe care a scris următoarea dedicaţie: «Ţie, Mircea, îţi dăruiesc un drum de flori, de dragoste, de dor!». Această dedicaţie a fost ca o premoniţie în privinţa alegerii mele. Aceste cuvinte mă urmăresc şi acum.”
Continuarea, AICI.
Vă invităm să vizionati și Episodul 7: “CINEMATOGRAFIE, TEATRU, ACTORI, ACTRIȚE”, din serialul “MANGALIA 20”.

MangaliaNews.ro, Miercuri, 3 februarie 2016.




piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


Leave a Reply