Pentru medici continua misiunea in care sunt nevoiti sa faca eforturi supraomenesti pentru a-i tine in viata pe tinerii raniti in infernul din Colectiv.
In spitalele din tara au ramas 67 de pacienti, iar destinele a 15 dintre ei sunt in mare cumpana.
Marturiile pacientilor internati la Bagdasar-Arseni
Joi, 12 noiembrie, cativa pacienti de la Spitalul Bagdasar-Arseni, aflati in stare buna, Andrei Trifu, Alex Plingu si Marian Leustean, au discutat cu presa.
Drept marturie ca se simt mult mai bine acum, au postat si pe Facebook o fotografie in acest sens:
Andrei Trifu, 44 de ani, din Mangalia, de profesie scafandru de mare adancime. “Am fost cu prietenii mei din alte trupe la concert, ca sa-i sustinem pe prietenii nostri de pe scena”.
“In momentul in care a izbucnit incendiul a fost o stare de hipnoza generala, lumea a paralizat pentru cateva secunde, nimeni nu se astepta la acest fenomen. Solistul vocal chiar a cerut un extinctor ca sa stingem focul, dar pe moment nimic nu a fost de ajutor. Dupa cateva secunde a inceput un foc puternic care a trimis lumea catre iesire intr-o busculada de care nu as vrea sa aiba parte nimeni de acum incolo”, a povestit acesta..
“Eram la 4 metri de scena, in fata camerelor principale de filmat. Cumva, in momentul acela de hipnoza generala am reusit sa-mi fac loc spre iesire. Din pegatirea de 25 de ani de armata mi-am dat seama ca ceva e in neregula si am cautat modul prin care sa-mi salvez in primul rand mie viata. Inainte am strigat la toata lumea sa se lase cat mai jos, am incercat sa le induc oamenilor o umbra de reactie. Am inteles ca au auzit multi. Spre iesire s-a creat o busculada, cei mai nepregatiti au incercat sa traga de cei din fata ca sa-si faca loc ei sa iasa. Eu, pana spre iesire, am reusit sa-mi mentin respiratia aproximativ un minut si jumatate, cu ochii inchisi m-am tarat pe coate si genunchi exact cum am invatat in armata. Asta m-a salvat, mi-a salvat caile respiratorii, nu am nimic. De piciorul meu am mai tras pe cineva. Cand am iesit erau doua persoane, nu stiu cine, au reusit sa ridice persoana de pe piciorul meu si pe mine si sa ne duca departe de acel loc”, a spus Andrei.
“In primul rand e vinovata conducerea clubului, trebuiau sa puna minimul de masuri de siguranta. Asemenea masuri ar trebui sa existe peste tot, sa existe un stingator, un hidrant, lucruri pe care putem toti sa le manevram intr-o asemenea situatie. Avem echipe de medici, de psihoterapeuti, care se ocupa de noi de dimineata pana seara, chiar si noaptea. Au renuntat la familii ca sa se ocupe de noi“, a continuat el.
“Cred ca iertarea va veni usor-usor, dar nu trebuie sa uitam ce s-a intamplat, pentru ca altfel se va repeta. Voi mai merge in cluburi. Un dezastru nu ma va opri sa-mi traiesc viata, sa-mi sustin prietenii”.
“Sa zicem ca Andrei este liderul nostru spiritual, e sacul nostru de bancuri, purtatorul de voie buna, incercam sa-l ajutam, sa trecem mult mai repede peste intrebarile puse in fiecare zi. Oamenii au vazut destula tristete, destula moarte, ne intrebati daca vom uita vreodata. Nu vom uita asa ceva. Asa ceva nu trebuie sa se intample intr-un stat civilizat, nicaieri”, a spus un alt pacient.
Continuarea, AICI. 12.11.2015.
