PAJURA TINEREȚII
alerg ca un bezmetic alerg
fug de uriașa câmpie
ce se rostogolește amarnic
peste umbra de pajură obosită
a numelui meu
e pajura tinereții tale
îmi șoptește o troiță uitată
unde la răstimpuri slujesc
cei trei popi ai amurgului
care-mi acoperă urmele
de tâlhar al Pustiei
dintre cuvinte
nu văd pe nimeni afară de tine
femeie cioplită cu meșteșug
dintr-un țipăt de pasăre
o fi cântătoarea aceea
de-mi spintecă nopțile
în două în patru în opt
și așa mai departe
sau numai adierea pietrificată
a mâinii mele stângi
pe obrazul tău transparent
de vestală a toamnei
ce de întrebări se mai nasc
în ora asta vândută nesomnului
și ce noian de uimire
ne străbate trupurile
zidite în copaci diferiți
unul aici lângă marea cea mare
iar celălalt la capătul privirii
zeului muribund al sărutului
GEORGE MIHALCEA
Tomis, 16 Octombrie 2015.
MangaliaNews.ro, 16.10.2015.
