Vama Veche a devenit în ultimele decenii cea mai vânată plajă de pe litoral, petrecerile de 1 Mai în Vamă devenind o tradiţie. Aici tinerii vin să se distreze din zori. Următorul răsărit îi prinde tot pe plajă. Aici se dezbracă de inhibiţii şi de haine. Dar cum era altădată Vama Veche?
În anul 1811, în sudul Dobrogei au poposit câteva familii de găgăuzi. Cum zona era plină de şerpi, ea a fost numită „Ilanlâc“, adică „locul plin de şerpi“. Pe timpul dominaţiei otomane, tătarii care locuiau pe aceste meleaguri şi-au numit satul „Hagilar“.
Apoi, în anul 1878, în zonă au venit mai multe familii de germani din Basarabia. Câţiva ani mai târziu germanii au emigrat, lăsând locul românilor veniţi din stânga Dunării, care au fost împropietăriţi cu pământ. Satul lor se numea „Caracilula“, adică ulm negru. Denumirea de Vama Veche a apărut în anul 1913.
În perioada de explozie a turismului la mare, când au fost construite hotelurile de pe litoral, anii ’70 – ’80, Vama Veche şi 2 Mai aproape că nu existau. Aici era doar un loc sălbatic, în stăpânirea animalelor. În anii ’80, cea mai sudică staţiune de pe litoralul românesc te întâmpina cu o păşune generoasă pe care păşteau oile CAP-ului, iar măgarii localnicilor se plimbau leneşi prin ţinutul atunci verde. În sat erau vreo 20 de case. Niciun turist nu mergea până în sudul litoralului în căutarea unei vacanţe.
„Zona nu avea niciun fel de amanajări: hoteluri, magazine. Fiind zonă de frontieră, pe atunci erai verificat la buletin de grăniceri“, ne dezvăluie Constantin Cheramidoglu, consilier superior la Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale.
Primii vamaioţi
Citeste mai mult: adev.ro/nnmdva
(Un articol semnat de Mariana IANCU).
